DOOM-ul şi genul (1)

O avocată devenită celebră cu ocazia “crimei din Primăverii” susţinea sus şi tare în timpul unei emisiuni televizate că dumneaei este “avocat”, nu “avocată”, simţindu-se, după toate aparenţele, ofensată de un domn care se încăpăţâna să i se adreseze cu “doamna avocată”. Despre cauzele unor astfel de atitudini am mai vorbit, însă ţin încă o dată să subliniez, pentru doamna respectivă şi pentru toţi amatorii de substantive masculine ce denumesc profesii, titluri, ocupaţii, funcţii, meserii ce pot fi exercitate şi de femei, că limba română dispune de genul feminin pentru o mulţime de astfel de substantive. 

Prin urmare, nu este incorect, nici jignitor pentru doamne să folosim substantive feminine cum ar fi: avocată, deputată, preşedintă, judecătoare, consilieră, reporteră, traducătoare, chiar şi tutoare, referentă, lectoră, translatoare, redactoare, administratoare, filologă, biologă (şi altele similare: astrologă, psihologă, grafologă etc. etc.) deşi acestea din urmă şi altele asemenea sună destul de nefiresc, fie din cauza rarei lor utilizări, fie din cauza adoptării unei forme feminine literare nefericit alese (de pildă, pentru “administrator” circulă în limba română femininul “administratoră”, cu o frecvenţă suficient de mare pentru a fi adoptat ca literar, căci, nu-i aşa, uzul impune norma; pe de altă parte, dacă pentru “redactoare” se menţionează că este utilizat rar, pentru “administratoare” raritatea folosirii nu e menţionată, deşi este posibil ca frecvenţa lui să fie mult mai redusă decât în cazul lui “redactoare”).

Continue reading Desfiinţăm femininele? 5/5 (3) →