Motto:
Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr – Umberto Eco, 2015
Ceea ce putem numi generic “Generaţia Facebook” (incluzând în această sintagmă şi pe cei care produc informaţia, conţinutul, destinate utilizatorilor reţelelor sociale) nu se dezminte nici de data asta: manipularea prin decontextualizare – şi provocarea de mici şi mari scandaluri aferente – reprezintă deja un tipar brevetat în lumea virtuală. Şi funcţionează chiar şi la “case mari”, cum ar fi ziare cu renume, care se grăbesc să dea ştirea, să “analizeze situaţia” fără o documentare prealabilă adecvată.
Căutând discursul dlui prof. dr. Ioan Aurel Pop la recentul Congres al istoricilor români de la Cluj din 25-28 aug. 2016, am găsit un video ce cuprinde acest discurs şi nişte aşa-zise “transcrieri integrale” ale cuvântării profesorului – de fapt preluări cu copy-paste (cel mai probabil de la amosnews.ro , care nu s-a sinchisit să producă o transcriere fidelă, ba chiar a denaturat pe ici-pe acolo discursul, aşa cum veţi vedea).
Meseria de istoric la începutul mileniului al treilea – discurs al academicianului Ioan Aurel Pop la Congresul istoricilor români, Cluj, august 2016
Fragmentul în baza căruia Ioan Aurel Pop a fost criticat şi înfierat debutează la minutul 7:00
| Fragmentul din “transcrierea integrală” luat cu copy-paste pe Internet | Transcriere fidelă a fragmentului |
| Rezultatul acestor demersuri insistente din ultima vreme este crearea de mecanisme umane, de roboți, de marionete ușor de manipulat, prin vot ori prin alte mijloace. Oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS” sau toate la un loc! Sunt oameni, în general, inteligenți, dar cu inteligența canalizată spre scopuri controlate de o elită malefică. Elita clasică a acestei lumi pare abulică, amețită, adormită, fără nerv și fără voință. | Rezultatul acestor demersuri insistente din ultima vreme e crearea, în loc de oameni educaţi, a mecanismelor duale (?), a roboţilor, a marionetelor uşor de manipulat, prin vot sau prin alte mijloace. Oameni lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză alcătuiesc, din păcate, „generația Google”, „generația „Facebook”, „generația SMS”, “generaţia căutătorilor de Pokemoni” sau toate astea la un loc. Sunt oameni în general inteligenți, dar cu inteligența canalizată spre scopuri controlate. Elita clasică a acestei lumi pare abulică, amețită, adormită, fără nerv și fără voință. |
Am constatat, cu un gust amar, că NIMENI, nici un autor de articol sau articolaş pe această temă nu a făcut efortul de a asculta discursul de un sfert de oră al reputatului istoric, deşi videoclipul a fost urcat pe youtube pe 25 august. Prin urmare, NIMENI, nici un autor de articol sau articolaş nu a constatat/semnalat faptul că discursul domnului Pop la respectivul congres a fost alterat, modificat – aş spune chiar substanţial – prin adăugiri, omisiuni sau reformulări.
De pildă, din “transcrierea integrală” reprodusă de toate site-urile româneşti lipseşte un fragment care în înregistrarea video se întinde cam pe 1 minut şi jumătate (aprox. de la min. 12:00 la min 13:30), despre “istoria ca cercetare şi ca specializare universitară“, care “are obligaţia să iasă din superficialitate“. Iar în jurul minutului 14:30 lipseşte o altă parte din discurs, din care am reţinut o propoziţie importantă: “Dreptatea şi adevărul fără Bine n-au nici un sens“. Şi acestea nu sunt singurele omisiuni…
În plus, i se atribuie profesorului cuvinte pe care nu le-a rostit: I. A. Pop nu a vorbit nicidecum despre o elită malefică. La min 7:48, academicianul spune, referindu-se la “Generaţia Facebook”: “Sunt oameni, în general, inteligenţi, dar cu inteligenţa canalizată spre scopuri controlate“. Punct. Nu “controlate de o elită malefică“, benefică sau de altă natură. De exemplu, în cazul de faţă, putem spune, nu-i aşa?, că mai toată lumea virtuală serveşte unor “scopuri controlate” ale ziarului online amosnews, care cred că-şi râde în pumni pentru farsa aproape grobiană pe care ne-a jucat-o… Dacă aveţi răbdare să ascultaţi discursul, citind în paralel “transcrierea integrală” veţi găsi multe neconcordanţe de felul celor menţionate, dar şi reformulări – de pildă: “trecutul a fost parţial falsificat, glorificat, alb şi imaculat etc.” în loc de “trecutul a fost parțial falsificat, glorificat, transformat în imaculat, să zicem” etc. etc.
E adevărat, este foarte posibil ca toate aceste alterări să se datoreze nu vreunor “scopuri controlate”, ci pur şi simplu grabei, neglijenţei, neatenţiei – întru totul specifice “Generaţiei Facebook”.
De altfel, “Generaţia Facebook” este pândită – dincolo de părerile sau de patimile noastre personale – de un pericol cumplit, semnalat de doctorul neuropsihiatru Manfred Spizer în 2012: demenţa digitală.
Cei care se bazează cel mai mult pe tehnologie suferă o deteriorare a funcţiilor cognitive asemănătoare cu cea observată la pacienţi care au suferit traumatisme craniene sau afecţiuni psihiatrice. […] Cei care utilizează excesiv tehnologia digitală suferă şi de o întârziere în dezvoltarea emoţională, copiii fiind mai afectaţi decât adulţii, deoarece creierele lor sunt încă în creştere, spun experţii care au studiat fenomenul. (mai multe informaţii aici şi aici).
Aşadar, degeaba se grăbesc toţi intelectualii şi pseudo-intelectualii, toţi “feisbuchiştii”, “ziariştii” şi “căutătorii de pokemoni” (sintagma asta le-a scăpat transcriitorilor discursului) să sară în sus, indignaţi, pentru că adevărul este acesta: generaţia Facebook este condamnată la superficialitate, la un orizont limitat, la incapacitate de a discerne. Iar salvarea ei este în educaţie, în cultură, în cultivarea valorilor clasice – adică tocmai ce a vrut să sublinieze academicianul Ioan Aurel Pop în discursul său.
“Generația Facebook – definită nu de vârsta, ci de utilizarea acestui mijloc de socializare – este limitată în gândire. Nu e vina lor. E un adevăr impus de evoluție. Dar trebuie să fie conștientă că poate fi manipulată” – zice prof. Vasile Astărăstoae într-o postare pe Facebook pe care v-o recomand, în care face o analiză a discursului profesorului Pop, subliniind scoaterea unor pasaje din contextul cuvântării.
Şi ziarul Adevărul se apleacă asupra “controversatului” discurs al istoricului, detaliind contextul fragmentului “înfierat”:
Astfel, în paragraful anterior celui care a provocat scandalul, Pop vorbeşte despre un trend contemporan „de ignorare a trecutului omenirii, a experienţei de viaţă a comunităţilor, mai ales a celor naţionale”. El critică înlocuirea disciplinelor „clasice” precum Istoria cu materii precum „educaţie pentru drepturile copilului”, „educaţie antreprenorială”, „educaţie sexuală”, „educaţie rutieră”, „educaţie juridică” etc. Pop subliniază importanţa Istoriei, care promovează „pe lângă fapte şi valori morale, artistice, umane, idei fundamentale generale, strategii de viaţă”. Apoi, arată că „rezultatul acestor demersuri insistente din ultima vreme este crearea de mecanisme umane, de roboţi, de marionete uşor de manipulat, prin vot ori prin alte mijloace. Oamenii lipsiţi de cultură generală şi de orizont artistic(…)”.
De asemenea, în acelaşi articol, Adevărul acordă dreptul la opinie profesorului Pop, contactat de ziar în acest sens:
Întrebat dacă Facebookul e de vină pentru această situaţie, Pop a spus: „Nu, vina o are educaţia noastră care se face greşit în gimnaziu. Profesorii ar trebui să îi înveţe pe elevi care sunt provinciile istorice, ce e o hartă istorică, o hartă geografică, care sunt stilurile arhitecturale, care este diferenţa între o simfonie şi un concert. Eu astea la Istorie le-am învăţat. Profesorul de istorie trebuie să fie un om cu o cultură vastă pentru a fi în stare să-şi prezinte materia într-o manieră atractivă, fapt pentru care poate folosi şi tehologia (sic!). Pentru asta a fost pledoaria mea şi nu împotriva mijloacelor moderne fără de care nu putem funcţiona astăzi”, a spus Pop.
De altfel, articolul din Adevărul este foarte amplu, abordând problema într-un context mai larg, cu referiri la Umberto Eco şi la effectul Flynn, prezentând reacţia lui Cărtărescu şi a preşedintelui Uniunii Studenţilor din România etc. Dacă aveţi timp, cred că n-ar fi rău să-l citiţi (îl găsiţi aici ). Cu menţiunea că “transcrierea integrală” a discursului – către care se face trimitere la un moment dat – este aceeaşi ca peste tot, adică cea preluată cu copy-paste de la amosnews.
În încheiere am să-i dau cuvântul academicianului Florin Constantiniu, care, în ultimul său interviu, cu un an înainte de a pleca dintre noi, a făcut câteva afirmaţii care îi dau întru totul dreptate istoricului Ioan Aurel Pop. (în paranteză fie spus, este, evident, inutil să adaug că sunt întru totul de acord cu aceşti doi intelectuali contemporani de mare calibru…):
… globalismul nu are nevoie de oameni cu un larg orizont de cultură, el vrea specialişti de nişă, performanţi într-un domeniu restrâns. Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural. Cred că în predarea istoriei, a istoriei românilor în primul rând, în ultimii 21 de ani, s-a înregistrat un regres pe cât de dăunător, pe atât de condamnabil. Şcoala românească, o şcoală cu excelente tradiţii de învăţământ solid şi fertil, a fost pusă la pământ de coaliţia dintre elevii leneşi, bolnavi de socializare pe Facebook, părinţii isterizaţi de odraslele nemulţumite că trebuie „să-şi facă temele acasă” şi birocraţii plafonaţi, grijulii cu scaunele lor, nu cu educaţia, şi copiind mecanic din publicaţii străine, pentru a redacta legi, regulamente şi programe analitice. De 21 de ani se fac reforme şi iar reforme ale învăţământului, care, în realitate, subminează funcţia instructiv-educativă a şcolii. Primul pas în cretinizarea elevilor este prigoana dezlănţuită de birocraţii Ministerului Educaţiei împotriva volumului de cunoştinţe transmise elevilor. La istorie – şi nu numai la noi – s-a început cu îndepărtarea cronologiei: „Să nu încărcăm mintea elevilor cu date”. Foarte bine: istoria nu este o disciplină de memorizare, ci de analiză. Dar fără repere în timp nu se pot stabili legăturile cauzale. Şi eu sunt împotriva învăţării pe dinafară a datelor lesne de găsit într-o cronologie sau într-un manual, dar – pentru Dumnezeu! – cum să înţelegi raporturile de cauză-efect dintre evenimente dacă nu cunoşti succesiunea lor în timp? Nu se doreşte ca elevii să aibă o pregătire temeinică, şi cei trei componenţi ai coaliţiei de care am amintit preferă nişte adolescenţi ignoranţi, incapabili să depăşească limbajul „mişto” şi „naşpa”. Cu astfel de cetăţeni, viitorul României este sumbru.