Romanian poet and essayist Ilorian Păunoiu has died this morning. God bless his soul! 

Poetul, eseistul, ţărănistul şi omul de cultură vâlcean Ilorian Păunoiu a plecat dintre noi, să-şi trăiască Dincolo “povestea sfântă” a morţii din Ars Poetica sa…

După ce, vreme de  44  ani, a înfruntat şi a păcălit o boală ce l-a lovit la vârsta de 7 ani şi care îl condamnase de timpuriu la moarte, după ce şi-a învins moartea permanent, zi de zi, prin voinţă, prin speranţă, dar şi prin creaţie, iată, i-a venit vremea să ne părăsească… S-a stins azi dimineaţă, la vârsta de 51 de ani…

Ilorian Păunoiu a fost un om al cetăţii, a fost un cultivator de talente, prin cenaclul Lumina şi revista omonimă pe care le-a înfiinţat şi a zămislit el însuşi poeme, pe care le-a adunat în câteva volume:  Banchetul reginelor, Arheologia sensibilă, Simfonie pentru spadă şi crin sau Cântarea cântărilor  a regelui biblic Solomon, transpusă în stihuri româneşti.

Vă prezint mai jos Ars poetica sa. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Ars poetica

Hai, trezeşte-te, e ziuă
Hai, alege-ţi tu din verb
Tot ce stă în înţelesuri
Şi aleargă ca un cerb.
Cu arcadele din sensuri
Şi cariatide mov
Picură culori-emoţii
Unei fete în alcov
Şi apoi să spargi latenţa
Ce zăgăzuieşte lumi
Dezvelind în zori esenţa
Din acele gri genuni.
Sinele cel plin de semne
Hai, trezeşte-l din visare
Fata-n crângul de simboluri
S-o trezeşti cu-o sărutare.
Unghiul – smulgere de linii
Înclină-l spre mângâiere
Moartea-i o poveste sfântă
În cuvântul mângâiere.