All posts by Cristina Andrei
De ce nu devin profesoară…
… în sistemul public din România
Every year (quite literally) in the last quarter of a century, a new education reform takes place in Romania, while teachers’ lives become increasingly hard and more humiliating every day.
Mă gândisem inițial să dedic articolul de luna aceasta unei ample analize a sistemului românesc de învățământ. Însă s-au făcut atâtea… și în zadar, din păcate. Așa că voi prezenta mai jos motivele care mă împiedică pe mine, personal, să intru în acest sistem:
A dispărut Corectura Ro! – Comunicat de presă
A dispărut Corectura Ro!
Contul Corectura Ro de pe Facebook (FB) a fost desființat sâmbătă, 15 iunie 2013, de către administratorii rețelei de socializare, după trei ani de activitate. Motivele au fost… hărțuirea altor membri FB, respectiv folosirea unei… false identități. Ambele argumente sunt discutabile, din punctul de vedere al titularului fostului cont de Facebook Corectura Ro. Continue reading A dispărut Corectura Ro! – Comunicat de presă
Ce facem cu sommet-ul?
Un nou cuvânt în mass-media: sommet
Din micile cutii magice spre care ne îndreptăm privirile în fiecare seară întru spălarea creierului, numite televizoare, răsună cam de o lună încoace un cuvânt fermecat: sommet. Toate mediile de informare s-au grăbit să îmbrăţişeze acest cuvânt cu mare drag, aşa cum procedează cu o mare mulţime de cuvinte pe care nu se sinchiseşte nimeni să le caute în dicţionar, să le afle sensul, să afle cum şi când se folosesc.
Ultimul interviu al academicianului Florin Constantiniu
The last interview of Florin Constantiniu, member of the Romanian Academy - January 4th, 2011
[pullquote]Grija pentru urmele înaintaşilor – vezi şi cazul Roşia Montană – ar trebui să fie un principiu sădit în conştiinţa românilor încă de pe băncile şcolii.[/pullquote]
În cele ce urmează vă prezint ultimul cuvânt public al academicianului Florin Constantiniu, la care subscriu sută la sută. Interviul a fost realizat în 4 ianuarie 2011 de către Ion Longin Popescu. Articolul l-am preluat de pe jurnalul.ro. (Și am îngroșat, ca de obicei, pasajele care mi-au atras atenția în mod special).
De 21 de ani trăim vremuri pretins istorice. Totul a început la Revoluţie, când grupurile de tineri care ocupau Comitetul Central strigau exaltate: “Istorie, istoriee…”. De atunci aşteptăm mereu să se întâmple ceva istoric. Aşteptăm ca cineva, un om de cultură sau un politician providenţial, să ne spună că ştie încotro trebuie să meargă ţara, că există un plan naţional de dezvoltare. De fapt, vrem să ne vedem pe noi înşine în postura de făcători de istorie. Din păcate, în alegeri, nu ne-am votat “visătorii” potriviţi. Nimeni n-a “visat” pentru ţară şi pentru naţiunea română, ci eventual doar pentru sine, pentru ai săi şi ai partidului său. Mulţumită politicienilor, în ultimii 21 de ani, România aproape că a fost scoasă din istorie. Nici unul dintre ei n-a avut curiozitatea să deschidă o carte de istorie, pentru a găsi acolo un îndreptar, un ghid de orientare, o soluţie anticriză. Dimpotrivă, ajunşi la putere, politicienii au scos istoria pe tuşă, marginalizând-o în şcoli şi universităţi, împreună cu latina – limba întemeietoare a românilor. În faţa acestui “holocaust” aplicat trecutului românesc, un istoric de mare anvergură, precum este academicianul Florin Constantiniu, nu poate decât să plângă, să se răzvrătească sub o copleşitoare durere. Pentru domnia sa, timpurile pe care le trăim sunt atât de goale de conţinut istoric, că nu-şi mai doreşte decât să dispară fizic: “Îmi doresc să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi”.
___________________________________________________
[pullquote]”Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural“[/pullquote]
Continue reading Ultimul interviu al academicianului Florin Constantiniu
DEPRECIATORII
Romanian translation agencies and publishing houses are forever mocking the translators: they pay their collaborators the most ridicule rates and/or, quite often, do not pay them at all. This is the case of Laura Frunză, translator for the RAO Publishing House, who was cheated by this company.
Protest faţă de editurile rău-platnice: RUŞINE, RAO!
Cu câţiva ani buni în urmă, am primit spre traducere un material care cuprindea o lungă enumerare de termeni despre care – în cea mai mare parte – nu ştiam cu ce se “mănâncă” nici în română, darămite într-o limbă străină.
Tariful meu era pe atunci 100.000 lei / pagină. Bucăţica din lucrare cuprinzând termenii sus-menţionaţi avea o jumătate de pagină. O zi întreagă de muncă am dedicat acelei jumătăţi de pagină. Am răscolit toate dicţionarele din casă, am încins Internetul căutând cuvinte pe care nu le găsisem în nici un chip, nicăieri. Au fost, poate, cei mai munciţi 50.000 de lei din viaţa mea…
Mal de praxis
În ultimul timp a început să circule în limba română un cuvânt foarte la modă, care tinde să înlocuiască toate sintagmele sinonime; un cuvânt misterios care se insinuează încet, dar sigur şi tot mai frecvent, în vocabularul de bază al limbii române: “malpraxis“. De unde vine acest cuvânt şi încotro se îndreaptă?
Etimologie
Etimologia lui malpraxis nu pune probleme deosebite. Cuvântul este alcătuit din elementul de compunere savantă – de mult internaţionalizat – mal (< lat. malus – “rău”, adj / lat. male – “rău”, adv.) şi grecescul praxis – “practică” (< prassein – “a face, a înfăptui”). În mare, sensul este deci “practică inadecvată”.
În aparenţă, originea acestui cuvânt este clară ca bună-ziua, dar
…