Un nou cuvânt în mass-media: sommet
Din micile cutii magice spre care ne îndreptăm privirile în fiecare seară întru spălarea creierului, numite televizoare, răsună cam de o lună încoace un cuvânt fermecat: sommet. Toate mediile de informare s-au grăbit să îmbrăţişeze acest cuvânt cu mare drag, aşa cum procedează cu o mare mulţime de cuvinte pe care nu se sinchiseşte nimeni să le caute în dicţionar, să le afle sensul, să afle cum şi când se folosesc.
Deşi latinitatea limbii române nu poate fi contestată cu probe solide (deocamdată*) şi pare logic şi chiar preferabil ca îmbogăţirea limbii române să se producă îndeosebi pe canale neolatine (adică să împrumutăm cuvinte noi - dacă avem nevoie de ele!! - din limbi înrudite, cum ar fi franceza sau italiana), îmi permit să spun că acest cuvânt nu are ce căuta în limba română. De ce? În primul rând pentru că avem zic eu o limbă suficient de bogată pentru a acoperi aria semantică a unei sintagme ca cea care circulă de un timp până la obsesie în mass media: sommet-ul francofoniei.
Fiind vorba de o serie de reuniuni / întâlniri / întruniri / la nivel înalt / la vârf, între şefi de guverne şi de state ce fac parte din Organizaţia Internaţională a Francofoniei, pare firesc să folosim un alt neologism cu sensul ”întâlnire la cel mai înalt nivel”, intrat în română cu destul timp în urmă şi care a fost folosit din plin până acum. Este vorba de englezescul summit – pronunţat [samit].
De ce să-l folosim pe acesta în locul lui sommet? Răspunsul este simplu:
În primul rând, pentru că el s-a consolidat în limba română ca fiind un împrumut necesar (sintagma întâlnire la nivel înalt este prea lungă) şi a circulat atât de intens, încât în cele din urmă a fost acceptat de dicţionare**.
În al doilea rând, pentru că, deşi englezescul summit provine dintr-un vechi cuvânt franţuzesc (sommette***), iar sensul lui iniţial (adică ”punctul cel mai înalt, vârful”) coincide cu sensul iniţial al actualului corespondent franţuzesc sommet, semnificaţia lui summit s-a îmbogăţit pe teritoriul limbii engleze cu semul “întrunire între şefi de state”, cel care a folosit pentru prima oară cuvântul summit cu acest sens fiind Winston Churchill (în 1950).
Prin urmare, franţuzescul sommet s-a îmbogăţit cu sensul ”reuniune la nivel înalt” printr-un calc semantic după englezescul summit, îmbogăţit în semnificaţie de sus-amintitul om politic.
Luând toate acestea în considerare, este firesc ca pentru franţuzescul sommet să fie folosit în română corespondentul său summit (sens: “reuniune la cel mai înalt nivel”), aşa englezesc cum sună el şi aşa cum este prezent în dicţionare.
Prin urmare, dacă ţinem neapărat să utilizăm neologisme, nu e deloc greşit să folosim sintagma Summitul Francofoniei şi să nu ne grăbim să introducem ad-hoc câte un cuvânt în limba română, numai pentru că aşa se prezintă întâmplător exprimarea de moment mai mult sau mai puţin oficială (nefericit inspirată), căci, creând astfel de precedente, adoptând inutil cuvinte din alte şi alte limbi când are loc o întrunire sau alta, s-ar putea, nu-i aşa, să ajungem să nu ne mai înţelegem…
Mergând mai departe, pe firul cuvântului reuniune, găsim în română o bogată serie sinonimică: întâlnire, întrunire, întrevedere, adunare, împreunare (înv), convocare, strânsură (înv. şi pop), sobor, şedere (înv.), şezătoare şi, mai ales, GALĂ (“serbare mare cu caracter oficial”). Or, întrucât evenimentul politic va fi completat de manifestări culturale, dedicate locuitorilor Bucureştiului (cf. Realitatea TV), de ce nu s-ar folosi chiar sintagma Gala francofoniei?
Răspunsul este (din nou): din comoditate, incompetenţă, dezinteres şi, la urma urmelor, din dispreţ faţă de limba română şi faţă de vorbitorii ei.
_______________________
Surse:
DEX 98
DOOM 2 (2005)
NODEX (2002)
www.etymonline.com
Dicţionar Latin-Român - I. Nădejde etc.
_______________________
Note:
* Nu mă refer aici la curentul pro-slav, care nici nu mai poate fi luat în considerare, ci la noul curent ce susţine descendenţa românei direct din limba dacă, contestând romanizarea.
** Îl întâlnim încă din 2002, în NODEX, deşi noul DOOM, din 2005, îl dă ca nou-intrat în limba română. Probabil comparaţia se face cu ediţia din 1982; în paranteză fie spus, poate că ar fi fost cazul ca summit să devină samit, conform principiului scrierii fonetice, dar aceasta este altă discuţie.
*** sommette – diminutiv al lui som, sum “vârf de deal”, la rândul lui provenit din latinescul summum, neutrul lui summus “cel mai înalt”, de unde putem deduce că am putea fi îndreptăţiţi ca în română să scriem şi SĂ CITIM sumit.
_______________________
(Articol publicat prima dată pe agonia.ro, în septembrie 2006, cu ocazia Zilelor Francofoniei de la Bucureşti)