Verbele neregulate constituie unul dintre cele mai dificile aspecte ale învăţării limbii engleze. Din păcate, nu le putem “fenta”; avem nevoie de ele în cele mai banale conversaţii, mai ales că majoritatea verbelor neregulate fac parte din fondul lexical principal al limbii engleze: to be, to have, to take, to make, to do, to drink, to go, to eat etc.
În limba engleză întâlnim în jur 200 de verbe neregulate, însă cam jumătate dintre acestea sunt suficiente pentru un nivel mediu de cunoaştere a limbii engleze. Restul fie au ca sinonime verbe regulate (ex.: start – sinonim pentru begin), fie au o circulaţie mai restrânsă sau un uz specializat (behold, forecast), ori s-au învechit şi în limba actuală pot fi înlocuite cu alte verbe sau locuţiuni verbale mai uzuale (dress / get dressed pentru clothe); în fine, o parte din ele au forme învechite de trecut sau de participiu trecut, care au dispărut din limba comună contemporană (durst – trecutul de la dare) – unele tind să devină regulate, altele au devenit deja, cel puţin într-o variantă geografică a limbii engleze.
Am ajuns astfel la diferenţele dintre engleza britanică (British English, notată mai departe cu B.E.) şi cea americană (American English, notată mai departe cu A.E.). Din punctul de vedere al verbelor neregulate, întâlnim câteva (mici) diferenţe între aceste două variante ale limbii engleze:
B.E. | A.E. |
Burn – burnt – burnt | Burn – burned – burned |
Dream – dreamt – dreamt | Dream – dreamed – dreamed |
Lean – leant – leant | Lean – leaned – leaned |
Learn – learnt – learnt | Learn – learned – learned |
Smell – smelt – smelt | Smell – smelled – smelled |
Spil – spelt – spelt | Spil – spilled – spilled |
Spoil – spoilt – spoilt | Spoil – spoiled – spoiled |
De menţionat aici faptul că britanicii, deşi mai conservatori din fire, optează adeseori pentru forma regulată, mai nouă, a verbelor de mai sus. Americanii o preferă pe aceasta, dar, desigur, acest lucru nu exclude folosirea formei “academice” neregulate. Cert este faptul că aceste verbe tind să devină regulate în ambele variante ale limbii engleze şi, prin urmare, nu se va încrunta nimeni la noi dacă “scăpăm” un learned în loc de learnt. 😉
La diferenţele din tabelul de mai sus se adaugă verbele fit şi get, care cunosc un tratament diferit în B.E. şi A.E.:
B.E. | A.E. |
Fit – fitted – fitted | Fit – fit – fit |
Get – got – got | Get – got – gotten |
Cu alte cuvinte, fit a devenit regulat în B.E. (contrar conservatorismului specific), iar get – încă neregulat atât în B.E., cât şi A.E. – păstrează în A.E. o formă mai veche a participiului trecut – gotten, o reminiscenţă a lui *gietan din engleza veche. De altfel, păstrarea unei forme mai vechi în A.E. (de ex. rare din A.E. – referitor la friptură – pentru underdone din B.E.) nu este neapărat un paradox, întrucât în varianta americană a limbii engleze supravieţuiesc forme arhaice ale unor cuvinte englezeşti ieşite din uzul britanicilor, datorită anumitor circumstanţe. Dar aceasta este altă discuţie, pe care o voi deschide altă dată. 🙂
O altă diferenţă între cele două variante ale limbii engleze – legată intrinsec de verbele neregulate – se referă la utilizarea timpurilor Present Perfect şi Past Perfect, construite cu participiul trecut al verbelor (forma a treia din tabelul verbelor neregulate). Pe scurt, Present Perfect cunoaşte o frecvenţă mai redusă în A.E., americanii preferând să folosească timpul Past Simple în situaţii care, teoretic, cer Present Perfect:
B.E.: Have you seen the film yet? Yes, I have already seen the film.
A.E.: Did you see the movie yet? Yes, I already saw the movie.
Desigur, este vorba despre limba populară, vorbită. În limba literară, scrisă, mai ales în contexte oficiale / academice, este nerecomandabil să se folosească Past Simple în loc de Present Perfect, mai ales când avem de a face cu situaţii care cer în mod clar acest din urmă timp (de pildă, când în propoziţie sunt prezente adverbele already, yet, just etc.)
Pe de altă parte, engleza americană cunoaşte o folosire mai frecventă a timpului Past Perfect:
B.E.: He said his sister left.
A.E.: He said his sister had left.
Iată, aşadar, o altă trăsătură mai conservatoare a englezei americane, faţă de engleza britanică.
Să trecem acum la aspectele practice ale învăţării verbelor neregulate.
Etape şi metode
În primul rând, vom stabili două etape:
- Învăţarea verbelor neregulate din vocabularul de bază, fără de care nu ne putem descurca în conversaţii cotidiene – aproximativ 100 de verbe (în Lista verbelor neregulate de la sfârşitul articolului, acestea sunt evidenţiate în aldine; desigur, puteţi reduce sau mări numărul lor, în funcţie de capacitatea de asimilare şi de gradul de cunoaştere a limbii engleze)
- Însuşirea celorlalte verbe neregulate, mai puţin frecvente / utilizate – restul de cca 100 de verbe din listă.
Desigur, se pot învăţa toate verbele într-o singură etapă – totul depinde de timpul disponibil şi de capacitatea fiecăruia de asimilare.
În al doilea rând, vom stabili o metodă de învăţare:
– învăţarea verbelor în ordine alfabetică
sau
– însuşirea verbelor prin asociere logică (ordonarea lor după asemănările ortografice / ortoepice). De exemplu:
drink | drank | drunk |
ring | rang | rung |
fit | fit | fit |
hit | hit | hit |
break | broke | broken |
speak | spoke | spoken |
catch | caught | caught |
teach | taught | taught |
grow | grew | grown |
throw | threw | thrown |
shake | shook | shaken |
take | took | taken |
Cum şi în cât timp învăţăm verbele neregulate?
Din nou subliniez că totul depinde de capacitatea de asimilare şi de gradul de familiarizare cu limba engleză. Dar, pentru a nu ne încărca memoria şi pentru eficienţă optimă, recomand 5 verbe pe zi, astfel:
– selectaţi verbele de învăţat în ziua respectivă (după metoda aleasă – alfabetic sau prin asociere);
– copiaţi-le pe o foaie de hârtie (sau mai bine pe un caiet; important este să le scrieţi de mână, NU la tastatură);
– învăţaţi-le pe dinafară;
– repetaţi-le până vi le însuşiţi bine;
– scrieţi-le pe foaia de hârtie de câte ori este nevoie pentru a vă însuşi corect forma lor scrisă (foarte important, având în vedere că scrierea în limba engleză este bazată pe principiul morfologic, nu fonetic – adică nu se citeşte cum se scrie).
[pullquote]Repetiţia este mama învăţării[/pullquote]
– alcătuiţi câte 1-3 propoziţii simple cu fiecare dintre ele, folosind toate formele din listă (de exemplu, propoziţii în care să folosiţi verbul la Present Simple, la Past Simple şi la Present Perfect: I eat every day. You ate yesterday. They have already eaten.)
U IMPORTANT:
- În fiecare zi recapitulaţi verbele din ziua anterioară!
- Testaţi-vă periodic, alegând aleatoriu câte 5-10 verbe din cele învăţate, cărora le veţi scrie cele trei forme pe hârtie (eventual veţi face şi propoziţii cu ele); cel mai bine ar fi să rugaţi pe cineva să aleagă verbele din lista celor învăţate.
Astfel, veţi învăţa toate verbele neregulate ale limbii engleze în 40 de zile. Această perioadă poate fi împărţită în două etape, în funcţie de disponibilităţi, capacităţi şi scopuri.
Observaţii finale
Desigur, fiecare dintre noi poate opta pentru o metodă sau alta, în funcţie de timpul disponibil şi de abilităţile individuale. Articolul de faţă propune doar o variantă de învăţare din multiplele variante posibile şi vine mai ales în întâmpinarea celor care învaţă singuri – cum am făcut şi eu odinioară, înainte de a începe să studiez engleza în şcoală.
M-am oprit la diferenţele formale sau contextuale dintre engleza britanică şi cea americană pentru a sublinia faptul că rigorile diferă de la o variantă a limbii la alta, de la o situaţie la alta. Dacă sunteţi începător / începătoare, sau dacă aveţi ezitări în exprimare, vă puteţi prevala de aceste diferenţe pentru a face faţă unor situaţii mai dificile – mai ales în limba vorbită. De pildă: aţi uitat participiul trecut al unui verb pe care trebuie să-l folosiţi la Present Perfect? Nu-i nimic, vă puneţi în pielea unui american şi folosiţi Past Simple! Ori, dacă vă cere contextul să folosiţi Past Perfect, puneţi-vă în pielea unui britanic şi folosiţi Past Simple! Şi, nu în ultimul rând, puteţi folosi formele regulate ale celor câteva verbe care suportă astfel de forme – oricum, probabil că ele vor deveni regulă cu timpul. De asemenea, nu uitaţi că nici vorbitorii nativi ai limbii engleze nu sunt scutiţi de greşeli (în SUA, de pildă, în vorbirea unor categorii sociale “periferice” se observă fluctuaţii în formele verbale: I taken; he done; he has went; I have gave – desigur, nerecomandate, ele neaparţinând limbii literare).
Nu uitaţi însă că toate aceste trucuri sunt menite să vă scoată din situaţii neplăcute, în care memoria vă joacă feste sau nu sunteţi sigur(ă) de contextul de utilizare a unor forme verbale. Recomandarea mea finală este, desigur, să vă însuşiţi bine atât formele verbale, cât şi situaţiile de folosire a lor, pentru o exprimare corectă, oricând şi oriunde.
Iar dacă sfaturile de mai sus nu vă ajută, încercaţi metoda originală a profesorului Jason R Levine, alias Fluency MC, creatorul metodei English Workout. O mostră de English Workout în videoclipul de mai jos, în care profesorul Levine prezintă verbele neregulate în ritm de rap.