Mentalităţi şi limbaj
Auzul îmi este adeseori zgâriat de unele forme de adresare pe care le aud pe la televizor, de lipsa de respect pe care unele modalităţi de a vorbi despre alţii / cu alţii le implică. Astfel, uneori, diverşi realizatori de emisiuni, se trag de şireturi cu personalităţi marcante, cu persoane în vârstă, în fine, cu persoane cu care / despre care ar trebui să vorbească mai politicos, respectând atât tradiţia poporului român, cât şi limba română, care pune la dispoziţie mijloace de exprimare a politeţii atât de bogate.
Spre deosebire de alte limbi, limba română distinge trei grade de politeţe: familiaritate (tu pronume personal propriu-zis, cu verb la pers. II sg.), politeţe medie (dumneata - pronume personal de politeţe, cu verb la pers. II sg.) şi politeţe maximă (dumneavoastră – pronume personal de politeţe, cu verb la pers. II pl.). Politeţea medie este o trăsătură a limbii române care permite o nuanţare a vorbirii inexistentă în alte limbi şi de care ar trebui să ne folosim atunci când simţim impetuoasa nevoie de a ne trage de şireturi cu persoane mai în vârstă, superioare în rang / funcţie etc.
Blondele domnişoare care găzduiesc emisiuni de divertisment pe la TV ar trebui să ţină seama de bunul-simţ popular care impune reverenţa faţă de persoane mai în vârstă / superioare dintr-un punct sau altul de vedere, înainte de a scoate perle de genul el, Amza, în loc de dumnealui, domnul Amza Pelea, sau chiar în loc de dânsul, domnul Amza (întrucât pronumele personal propriu-zis dânsul a preluat în limba vorbită – indiferent de ce zic academicienii – rolul de pronume de politeţe medie la persoana a III a singular). Continue reading Tragerea de şireturi