Ziua Limbii Române – 31 august 2013 5/5 (1)
5/51

Omagiu Limbii Române și unui mare Român: Dimitrie Cantemir

Pe 31 august sărbătorim pentru prima dată Ziua Limbii Române. Pentru toți cei care respectă limba română, am creat un eveniment pe Facebook (îl găsiți aici ), în cadrul căruia vă invit la o voroavă despre limba noastră, precum și o insignă (o găsiți aici), de purtat la fotografia de profil de pe Facebook.
Cu această ocazie, vă aduc aminte de un mare român, primul care a purtat cuvântul românesc peste hotare, cel mai cult principe din ultima mie de ani, și totuși, în mod ciudat, cel mai nedreptățit intelectual al nostru
Dimitrie Cantemir (1673-1723)

Aș zice că până în acest moment ar fi meritat măcar să-i fie tipărite integral manuscrisele *, așa cum se cuvine unui mare erudit, unui mare român, primul care a exploatat stilistic limba română la maximum, testându-i posibilitățile, forțându-i limitele, înnobilând-o pe modelul limbii-mamă, latina.

Este vorba, desigur, de Dimitrie Cantemir. Anul acesta se împlinesc 340 de la nașterea sa și 290 de ani de la trecerea dincolo.
Și, pentru că pe nedrept a fost acuzat de unii (slab documentați) cercetători de “necunoașterea” limbii materne, vă prezint mai jos o icoană de limbă populară, din Istoria Ieroglifică:
 Munți, crăpați!
copaci, vă despicați!
pietri, vă fărîmați!
asupra lucrului ce s-au făcut plîngă piatra cu izvoară
munții puhoaie coboară.
Lăcașele Inorogului, pășunele, grădinile cernească-se,
pălească-se,
veștezească-să
nu înflorească,
nu înverdzească,
nici să odrăslească,
și pre domnul lor cu jele,
pre stăpînul lor negreale
suspinînd,
tînguind
neîncetat să pomenească.
Ochiuri de cucoară
voi limpedzi izvoară,
a izvorî vă părăsiți
și-n amar vă primeniți!
Gliganul [1] sălbatec viieriu,
și-n livedzile lui ursul ușeriu
să să facă.
În grădini tîrvealește [2],
 în pomăt bătelește [3]
să să prefacă.
Clătească-să ceriul,
tremure pămîntul,
aerul trăsnet,
nuîrii plesnet;
potop de holbură [4],
întunerec de negură,
vîntul să aducă.
Soarele zimții să-și rătedze,
Luna, siindu-se [5], să să rușinedze;
Stelele nu scînteiadze,
nici Galatea [6] să lumineze.
Tot dobitocul ceresc glasul să-și sloboadză
fapta nevădzută, plecîndu-să, să vadză.
Cloșca puii răsipească.
Lebăda lira să-și zdrobească.
Leul răcnească,
Taurul mugească.
Aretele [7] fruntea să-și slăbască.
Racul în coajă neagră să să primenească,
Capricornul coarnele să-și plece,
Peștii fără apă să să înece,
Gemenii să se desfrățască,
Fecioara frumsețe să-și grozăvască,
cosița galbănă în negru văpsască.
Scorpiia ascuțit acul să-și tîmpască,
Stelețul [8], arcul frîngînd, ținta nu lovască,
Cumpăna dreptatea nu mai arete,
Apariul [9] topască-se-n sete…
 ________________________________________________
 * O gravă greșeală aflată în curs de reparare, mulțumită unui inimos și devotat intelectual, profesorul Constantin Barbu, coordonatorul Integralei Manuscriselor Cantemir, din care au fost date la iveală 25 de volume (restul fiind în lucru) – informații aici.
   ________________________________________________
[1] Gligan – 1. porc mistreț; 2. găligan, uriaș
[2] Târveliște – 1. loc unde se aruncă hoituri; 2. loc cu iarbă călcată în picioare
[3] Bătiliște – 1. pământ, loc neumblat, bătătorit; 2. loc de întâlnire; 3. bătaia vântului
[4] Holbură – volbură; vârtej, trâmbă, învolburare
[5] Sii – sfii
[6] Galatea – Calea Lactee
[7] Aretele – Berbecul
[8] Stelețul – Săgetătorul (?)
[9] Apariul – Vărsătorul
 _____________________________________
(Articol publicat prima dată pe AntiTot)

 

 

Dați o notă?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Lăsați un comentariu? Mulțumesc!