Serious problems in the financing criteria for Romanian publications are threatening Romania’s culture. Again.
This year, the National Cultural Fund Administration has excluded important works from financing programmes, although they comply with the priority criteria stipulated by the Romanian law on supporting and promoting the written culture. This issue was brought to the authorities’ attention by means of an Open Letter, signed by twelve Romanian intellectuals.
Reproduc mai jos Scrisoarea deschisă adresată ministrului Culturii, Kelemen Hunor, semnată de doisprezece intelectuali români. Scrisoarea a apărut în ziarul online cotidianul.ro şi semnalează grave probleme în selectarea pentru finanţare a proiectelor editoriale pentru anul acesta, de către Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). Scrisoarea a fost remisă spre ştiinţă şi președintelui Academiei Române – acad. Ionel Valentin Vlad, preşedintelui Senatului României – Călin Popescu Tăriceanu, prim-ministrului Victor Ponta, preşedintelui Camerei Deputaţilor – Valeriu Zgonea, preşedintelui Comisiei pentru Cultură şi Media a Senatului României – Georgică Severin, preşedintelui Comisiei pentru Cultură, Arte şi Mijloace de Informare în Masă a Camerei Deputaţilor – Gigel Ştirbu, directorului AFCN – Leonard Artur Horvath.
Pentru mine este evident că, dacă se vor aplica în continuare regulile de finanţare de anul acesta, literatura românească va deveni, în întregimea ei, literatură de sertar, indiferent că aparţine contemporanilor sau clasicilor…
Lui Mihai Eminescu i-au adus laude toţi românii care l-au citit, de la cei mai mari cărturari până la oamenii de rând, fascinaţi de versul şi de verbul său. Nu pot pomeni aici toate monografiile şi ediţiile Eminescu şi nici elogiile închinate din secolul al XIX-lea încoace marelui poet. Trebuie doar să amintesc că, începând cu anul 1932, George Călinescu i-a tot prezentat viaţa, pentru generaţii de români, cu măsura omului echilibrat şi a specialistului desăvârşit, plasându-l pe Mihai Eminescu sub semnul eternităţii. Concluzia exegetului era tulburătoare: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie, şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”