În ultima zi de vară a acestui an – o zi caldă, calmă, prevestitoare a unei toamne lungi şi blânde  –  Muzeul Naţional al Literaturii Române a organizat conferinţa Cuvinte potrivite – despre limbajul poetic arghezian, susţinută de prof. univ. dr. Gh. Chivu şi prilejuită de Ziua Limbii Române.

Profesorul Chivu a făcut o amplă şi riguroasă analiză a limbajului celui ce a “potrivit” cuvinte din toate registrele limbii, sublimându-le într-o poezie legată de trecut, de prezent şi de viitor, prin rădăcinile adânci şi puternice ale limbii române.

Prof. univ. dr. Lucian Chişu a “contrapunctat” conferinţa cu observaţii legate de locul lui Arghezi în literatura română: dacă Eminescu este un astru din ce în ce mai neajuns, pentru care nici un “telescop” pare să nu fie suficient, dacă Nichita este un poet pe gustul intelectualilor care pot trece dincolo de vorbe, către “necuvinte”, Tudor Arghezi este poetul tuturor. Tudor Arghezi este, cumva, mai al nostru decât ceilalţi doi geniali poeţi, mai al nostru prin mânuirea limbii noastre de toate zilele cu o artă vie, pătrunzătoare, ce atinge înseşi fibrele fiinţei…

Şi unde mai bine s-ar fi putut desfăşura această întâlnire, dacă nu acasă la Arghezi, unde timpul parcă a stat în loc, unde poetul stă la rădăcina nucilor, a strugurilor, a tuturor lucrurilor din spaţiul aproape mitic al casei din Strada Mărţişor…