Scara a numerelor şi cuvintelor streine tâlcuitoare – în “Istoria Ieroglifică” a lui Dimitrie Cantemir

Scara a numerelor şi cuvintelor streine tâlcuitoare este un glosar introdus de Dimitrie Cantemir în Istoria Ieroglifică, cu scopul de a explica neologismele pe care le foloseşte în carte. Scara se constituie într-un mini-dicţionar unilingv explicativ, cu indicaţii etimologice, primul de acest fel de la noi.


Ce după a ta voioasă pre acestea cu osebită scară, după numărul feţelor însămnate, pre cât mai chiar a le descoperi s-au putut după înţelegerea limbii noastre a ţi le tâlcui mi-au căutat. Deci fietecare cuvânt strein şi neînţeles, oriunde înainte ţi-ar ieşi, după rândul azbuchelor şi după numărul feţelor, la scară îl cearcă, că aşe pofta să ţi se plinească nedejduiesc.

Dimitrie Cantemir (Cuvânt către cetitoriu, în Istoria Ieroglifică)

 

 

engleză-română-dimitrie-cantemir-istoria-ieroglifica-tiparituri romanesti

Istoriia Ieroglifică în doasprădzece părți înpărțită, așijderea cu 760 de sentenții frumos împodobită. La începătură cu scară a numerelor dezvălitoare, iară la sfârșit cu a numerelor streine tâlcuitoare  (Manuscris la Biblioteca Naţională a României)

(Foto: Tipărituri româneşti)

Scara a numerelor şi cuvintelor streine tâlcuitoare

A

Avocat  (lăt.) Cela ce trage pentru altul pâra cu plată.
Agona  (el.) Lupta carea face trupul cu sufletul în ceasul morţii.
Acolitos  (el.) Şi aşe urmadză; în urmă; mai apoi.
Activitas  (lăt.) Făcătoriia; lucrarea lucrului.
Alaiu  (turc.) Petrecanie; tocmală de oaste; şicuire.
Alofilii  (el.) Cei de alt neam; streinii.
Anangheon  (el.) Atâta de treab fără dânsul a fi nu poate.
Anatomic  (el.) Cela ce ştie meşterşugul mădularelor trupului; despicătoriu de stârvuri.
Anthrax  (el.) Piatră scumpă roşie; rubin mare; carvuncul.
Anagnostis  (el.) Cela  alţii ascultă.
Anonim  (el.) Cela  numele nu i să ştie; fără nume.
Antepathia  (el.) Împoncişere; nepriimirea firii; ura şi urăciunea din fire.
Antifarmac  (el.) Leac împotriva otrăvii.
Antidot  (el.) Leac împotriva boalei ce să dă.
Apothecariu  (el.) Cela ce şede la prăvăli cela ce vinde ierbftorie.
Apofasisticos  (el.) Ales; de istov; cuvânt carile într-alt chip nu să mai poate întoarce.
Atheofovia  (el.) Nefrica dumnădzăiască.
Apelpisia  (el.) Deznedejduirea; scăparea a toată nedejdea.
Aplos  (el.) Chiar; de-a dreptul; prost; curat.
Aporia  (el.) Întrebare cu preprea pofteşte dezlegare.
Apofthegma  (el.) Cuvâroavă alea filosofască.
Alhimista  (arăp.) Cela ce sileşte a face din aramă aur; cela ce ştie a preface formele materiii.
Argument  (lăt.) Dovadă; cuvâroavă doveditoare.
Armistiţie  (lăt.) Vreme pu car de războiu său de paclii şi mijlocitorii să aleagă.
Aromate  (el.) Toate săminţebile şi unsorile frumos mirositoare.
Articule  (lăt.) Încheietura osului şi a voroavii capete.
Arete  (lăt.) Un fel de bolovani cu caidiurile cetăţilor sfărâmă.
Anevsplahnos  (el.) Nemilostiv; carile nu ştie a să milostivi.
Asia  (el.) A patra parte a lumea ţine părţile răzsăritului.
Astrolav  (el.) Cinie de aramă sau de lemn în carile drumul stelelor să arată.
Atomistii  (el.) Filosofii carii sint din ceata epicurilor şi dzic că toate în lume sint tâmplătoare.
Atomuri  (el.) Lucrul carele într-alt chip sau parte nu să mai poate despăria; netăiat.
Afthadia  (el.) Obrăznicie; îndrăzneala fără socoteală; nebunească.
Aftocrator  (el.) Singur ţiitoriu; carile la stăpânire altă soţie nu are.
Axioma  (el.) Dzisă filosofască carea în loc de canoe pravilă să ţine.
Atheist  (lăt.) şi  (el.) Fără Dumnădzău; om carile vreunui dumnădzău nu să închină.
Afroditis  (el.) Steaoa carea întâi să arată de cu sară; steaoa ciobanului; boadza dragostel curviii.
Afrodisău  (el.) Cela ce îmblă după curvie; muierareţ.
Ahortatos  (el.) Nesăturat; nesăţios; lacom peste măsură.
Anomalia  (el.) Îndrăptnicie; lucruvânt carile merge împotrivă.
Apsifisia  (el.) Nebăgarea în samă; ţinerea în nemică.
Austru  (el.) Vântul despre amiadzădzi; Notos.
   

 B

   
Barbara  (lăt.) Ieste o formă de siloghismuri, carile să face din toate protasele adeveritoare şi părtniceşti.
Blagoutrobnii  (slov.) Milos, milostiv, duios.
Boala hronică  (el.) Boala carea ţine cu ani, cum ieste oftica, dropica şi alalte.
 

  V

 
 
Vase priimitoare  (mold.) Stomahul, rindza, maţele şi toate măruntăile în carile întră bucatele.
Vasuri  (el.) Temelie pre carea să pune stâlpul.
Vatologhie  (el.) Chip poeticesc, când aceleaşi cuvinte cu întoarsă orânduială le poftoreşte.
 

  G

 
 
Galactea  (el.) Drumul carile să vede pe ceriu.
Gheneralis  (lăt.) De neam, cel mai de frunte; cel ce cuprinde chipurile supt sine.
Gheomandia  (el.) Vrajă, când vrăjesc pe crăpăturile pământului.
Gnomon  (el.) Ceasornic de soare, umbra soarelui carea arată ceasurile.
 

  D

 
 
Diathesis  (el.) Orânduiala firii, năstav, abaterea firii, în ce să pune firea.
Dialectic  (el.) Cela ce ştie a să întreba după canoanele loghicăi.
Dialog  (el.) Voroavă carea ieste tocmită cu întrebare şi răspundere.
Dimocratie  (el.) Stăpânire în carea cap ales nu ieste, ce toată ţara poate întra la sfat.
Disidemonie  (el.) |ărămonii şi aflările omeneşti în loc de dumnăzăieşti cinstite.
Discolii  (el.) Nevoi, lucruri aspre, grele, de neputut.
Dihonie  (el.) Neunirea sfatului, împărechere.
Duhul vinului  (mold.) Vinars, vin prefăcut.
 

  E

 
 
Evghenie  (el.) Neam bun, nemişie, de bună naştere.
Evdemon  (el.) Demon bun, înger, bunăvoia dumnădzăiască.
Evlavie  (el.) Cinste cu stidire, ruşinarea de chip.
Evropa  (el.) Una din părţile pământului, cea mai mică, despre apus.
Evsevie  (el.) Bună credinţă în Dumnădzău, pravoslavie.
Ethna  (el.) Numele unui munte în Sichiliia, carile, din sine aprindzindu-să, arde.
Eclipsis  (el.) Întunecarea soarelui sau a lunii.
Ectonhrismon  (el.) Cel ce ieste din tainele hrismurilor, prorociilor.
Eleghii  (el.) Un fel de stihuri amestecate.
Elada  (el.) Ţara Elinească, Greţiia, despre Evropa.
Energhie  (el.) Putinţa a face, făcătorie, lucrare.
Enthimema  (el.) Siloghism ritoricesc.
Exighisis  (el.) Tâlcuire, tălmăcire, dezvălirea voroavii ascunse.
Experienţia  (lăt.) Dovadă, ispită carea să face cu lucrul, cu simţirea.
Exţentrum  (lăt.) Loc carile ieste dinafară de mijloc.
Epifonema  (el.) Cuvânt carile de câteva ori în gura mare să strigă.
Epithimia  (el.) Pofta, vrerea a avea ce nu are.
Epiorchie  (el.) Călcarea giurământului.
Epitrop  (el.) Namestnic, cela ce în ceva locul altuia ţine.
Epihirima  (el.) Ori de ce să apucă cineva a face, începeri.
Erese  (el.) Stricarea legii; cel ce deşchide învăţătură minciunoasă.
Ermafroditis  (el.) Cel ce ieste şi bărbat şi femeie sau îmblă în pofta a doaă părţi.
Etimologhia  (el.) Tâlcuirea a hireşului nume.
 

  Z

 
 
Zizanie  (el.) Neghină, sămânţă sălbatecă în cea bună.
Zefs  (el.) Bodzul carile să crede a fi părintele tuturor bodzilor. Planeta a dzilei gioi, de neamul său dzic să fie fost din ostrovul Critului.
Zilotipie  (el.) Temerea iubovnicului cătră ibovnică şi împotrivă.
 

  I

 
 
Izgnanie  (slov.) Izgonire cu de-a sila, trimetere în streinătate.
Ithica  (el.) Învăţătură carea tocmeşte obiceile oamenilor, cetăţilor.
Idea  (el.) Chipul a fietecui lucru, pre carile mintea plăzmuindu-l, ca cum ieste îl înformuieşte.
Idol  (el.) Chip de bodz în piatră săpat sau în metal vărsat.
Ielcovan  (turc.) Gonitoriu de vânt să cheamă, un fel de pasiri carile nepărăsit în sus şi în gios pe mare zboară.
Ieroglifia  (el.) Chipuri de pasiri, de dobitoace şi de alte jigănii şi lighioi cu carile vechii în loc de slove să slujiia.
Interiecţie  (lăt.) La gramatică, una din cele opt părţi a cuvântului.
Iroas  (el.) Cela ce, după multe şi vestite vitejii, capul pentru moşie ş-au pus.
Ironic  (el.) Cuvânt cu carele lăudăm pe cel de hulă şi hulim pe cel de lăudat în şagă.
Isimeria.  (el.) Ceasul în carile dzua cu noaptea sint de-a tocma.
 

  C

 
 
Cabala  (evr.) Învăţătură disidemonească cu carea evreii Sfânta Scriptură după voie tâlcuiesc.
Cacodemon  (el.) Demon rău, îngerul Satanii; urgie dumnădzăiască.
Catholichi  (el.) A tot, peste tot, sobornic, a toată lumea.
Capituluri  (lăt.) Zacele, condeie, capete.
Categorii  (el.) Sint dzece forme supt carile Aristotel toate fiinţele lucrurilor cuprinde.
Catalog  (el.) Izvod, catastih, însămnarea numerelor după orânduială.
Cataracte  (el.) Praguri în apă, pre carile apa să răstoarnă, sau zăstalniţă la mori.
Chentru  (el.) Ţinta, punctul carile este tocma în mijlocul lucrului rătund.
Colachie  (el.) Linguşitură, voroavă după plăcere.
Comedie  (el.) Figuri, voroave carile scornesc râsul şi închipuiesc istoriile adevărate.
Comitis  (el.) Stea cu coadă. Stea să naşte şi piiere.
Condiţii  (lăt.) Aşedzământuri, legături, tocmele de pace.
Corespondenţii  (lăt.) Unul cu altul pre taină răspunsuri a avea. Blende.
Cfartana  (lăt.) Frigurile a patra dzi.
Cfinditas  (lăt.) Ceinţa, singură fiinţa lucrului, ceia ce ieste.
 

L

 
 
Lavirinth  (el.) Temniţă supt un munte în ostrovul Critului săpată cu acela meşterşug ca ori pre cine slobod într-însa să nu mai poată ieşi.
Lacherda  (el.) Un fel de peşte în mare.
Laringa  (el.) Gâtul, gâtlejul, gâtlanul.
Lembic  (el.) Căldare cu carea scot rachiu sau apă de flori.
Lemarghia  (el.) Lăcomiia la mâncare, lăcomiia pântecelui.
Liră  (el.) Alăută.
Liviia  (el.) Ţara pe marginea Nilului, păn’la ocheanul despre amiadzădzi.
 

  M

 
 
Mateologhia  (el.) Voroavă în deşert, buiguire, cuvânt fără socoteală.
Materie  (lăt.) Orice supt formă s-ar supune, precum materia lumănării ieste ceara, săul.
Megalopsihia  (el.) Mărimea sufletului, neînspăimare.
Mediterană  (lăt), Marea de la Stâlpii lui Iraclis până la Elispont.
Melanholie  (el.) Boală de voia rea, pătimirea întristării, fiierea neagră.
Melodie  (el.) Cântare alcătuită, dulce, frumos tocmită.
Merichi  (el.) Părtnicească, partnică, de parte.
Mesopotamia  (el.) Ţara carea între Tigris şi între Evfrath apele să cuprinde, Vavilonul.
Metalon  (el.) Orice materie vârtoasă iese din pământ, precum ieste aurul, argintul, arama, custoriul.
Metamorfosis  (el.) Schimbarea feţii, preobrajenie, schimosire.
Meteris  (turc.) Şanţ, hendec, groapă în carea să aciuadză oamenii la războiu, la cetate.
Metafizic  (el.) Cela ce are ştiinţa a celor peste fire.
Metafizica  (el.) Învăţătura carea arată lucruri mai sus de fire.
Mihanii  (el.) Cinii cu carile să slujesc la vremea războiului, meşterşuguri pentru luarea cetăţii.
Mehlem  (arăp.) Unsoare cu carea să slujesc ţirulicii la rane.
Mehenghiu  (arăp.) Piatră pe carea ispitesc aurul, argintul de bun.
Modul  (lăt.) Chipul, mijlocul, leacul lucrului greu.
Monomahia  (el.) Bataia, războiul numai a doi, poidinoc.
Monocheroleo-pardalis  (el.) Inorog — leu — pardos, din trii numere într-un nume alcătuite.
Monarhie  (el.) Stăpânire carea singură stăpâneşte, precum ieste a Turcului, a Neamţului, a Moscului.
Musele  (el.) Şepte surori, carile să dzic boadzele cântării şi a dăscăli să fie.
 

  N

 
 
Navarh  (el.) Mai-marele corăbiii, reis.
Nafaca  (turc.) Obroc, mirtic, carele să dă în toate dzilele.
Nedierisit  (el.) Nedespărţit, lucru carile într-altă parte nu să poate abate.
Neisţelit  (slov.) Netămăduit, nevindecat, lucru crile nu poate avea leac.
Necromandia  (el.) Vrajea carea să face asupra trupurilor moarte; la toate limbile în loc de păcat să ţine.
 

  O

 
 
Onirocrit  (el.) Izbânditoriu de vise.
Omofil  (el.) Tot de un neam, de o săminţie, tot de un fel.
Orizon  (el.) Zarea pământului, marginile ceriului, unde să pare că să împreună cu pământul.
Omonie  (el.) împreunarea, unirea sfatului, învoinţa inimilor.
Ohendra, ehidna  (el.) Viperă, năpârcă, neam de şerpe prea veninat, carea crăpând îi ies puii prin pântece.
 

  P

 
 
Padzerh  (agem.) Un fel de piatră carea în şerpe şi în inima cerbului rar iese.
Palat  (el.) Curte domnească, împărătească.
Palestra  (el.) Armă de războiu, arc cu zemberec, carile ca sineţul de la obraz să sloboade.
Palinodie  (el.) Cântarea, cuvântul carile de multe ori acelaşi să poftoreşte.
Paradigma  (el.) Pildă, asămănare a cuvântului, arătare prin chipurile ştiute.
Paradosis  (el.) Învăţătura nescrisă, din gură în gură lăsată, ce învaţă fiiul de la părinte.
Parahorisis  (el.) Lepădare, întoarcerea feţii de cătră cineva, ales dumnădzăiască.
Paremie  (el.) Ciumilitură, cuvânt alta tâlcuind, dzicătoare.
Parisie  (el.) De faţă, înainte a tot norodul, la ivală.
Parigorie  (el.) Mângâiere, leacul întristării.
Parola  (ital.) Cuvânt, cuvânt dat, stătătoriu, neîntors.
Perigrapsi  (el.) A şirui, a scrie, a însămna lucrul precum ieste.
Period  (el.) Drumul carile, întorcându-să, iarăşi de unde au ieşit să întoarce, încungiurare, împregiurare.
Peristasis  (el.) Stare împrejur, orice pe lângă altul să ţine.
Pithianul  (el.) De la Pithii, din locul unde era vrajea lui Apolon.
Pithii  (el.) Un loc în carile vestit era Apolon cu vrajea.
Pilula  (lăt.) Pirulă, gogoaşă, bubuşlie, carea dau doftorii de înghit pentru leacul.
Piramide  (el.) Mormânturile împăraţilor Eghiptului, cu mari cheltuiele, ca carile nu să mai pot face.
Platan  (el.) Un fel de copaciu carile să face prea mare şi trăieşte prea mult, să samănă cu paltinul.
Planeta  (el.) Stea rătăcită, carea îmblă împotriva altora.
Pleonexie  (el.) Poftă, lăcomie spre averea tuturor.
Polipichilie  (el.) Pestriciune, lucrul carile are multe feţe, flori.
Politie  (el.) Tot nărodul cetăţii, târgul, cetatea; fruntea, boierimea oamenilor.
Pompa  (lăt.) Petrecanie, alaiu, tocmala, slava, şicuirea oştii împărăţiii.
Porii  (el.) Găurici prin piielea omului, prin carile ies sudorile.
Porfiră  (el.) Un fel de marmure scumpă, vărgată în tot feliul de flori, şi o haină mohorâtă, carea numai împăraţii purta.
Praxis  (el.) Facere după învăţătură, urmarea lucrului.
Poslanie  (slov.) Carte trimisă, scrisoare, răvaş.
Prezenţie  (lăt.) Starea de faţă, aflarea denainte, denainte la obraz.
Prezentuieşte  (lăt.) Arată, de faţă îl scoate, înainte îl pune.
Pretenţie  (lăt.) Întinderea înainte, lucrul carile arată socoteala sfârşitului mai denainte.
Privat  (lăt.) Deosăbit, înstreinat, chip carile nu ieste dintre dânşii.
Privileghii  (lăt.) Ispisoacele, uricele, lăgăturile, aşedzământurile mai-marilor.
Provlima  (el.) Întrebare, cuvânt carile, înainte puindu-să, cere răspuns şi dezlegare.
Proimion  (el.) Predoslovie, capul voroavii, în carile tot chipul cazaniii să arată.
Provideţ  (lăt. şi slov.) Cela ce cu înţălepciunea lucrurile, până a nu fi, cum vor cădea cu mintea le află.
Prodrom  (el.) Povaţă, înainte-mărgătoriu.
Prothimie  (el.) Voia inimii, liubov, nevoinţa din suflet.
Probă  (lăt.) Ispită, dovadă, căutare, lucru adeverit.
Prognostic  (el.) Cunoştinţă înainte, gâcitoare, gâcire.
Profesui  (lăt.) A da învăţătură, a mărturisi ce slăveşte, a propovedui.
Procathedrie  (el.) Şederea mai sus, scaunul cel mai de sus, capul mesii.
Polos arctic  (el.) Stea carea nu să clăteşte, fusul, carile de la noi să vede.
Polos antarctic  (el.) Stea neclătită, împotriva ceştii ce să vede de la noi.
Provatolicoelefas  (el.) Oaie-lup-fil, nume din trii numere alcătuit.
Pronie  (el.) Mai denainte cunoştinţa dumnădzăiască, orânduiala vecinică.
Propozit  (lăt.) Cuvântul pre carile înainte îl punem, pentru ca mai pre urmă să-l dovedim, lucrul de carile ne apucăm.
Protasis  (el.) Înainte punere, din trii să face un siloghizm dialecticesc.
Publică  (lăt.) Politie, sfatul a toată cetatea, boierimea.
 

  R

 
 
Referendar  (lăt.) Purtătoriu de răspunsurile împărăteşti. Boieriia carea duce şi aduce răspunsurile. Talhâsciu.
Reţeta  (ital.) Izvodzel de leacuri, carile trimăt doftorii la spiţeri, să facă leacul asupra boalei.
Ritor  (el.) Cela ce ştie meşterşugul a vorovi bine; bun de gură.
Romfea  (el.) Sabie dintr-îmbe părţile ascuţită; paloş lat şi drept.
 

  S

 
 
Savoane  (el.) Pândzele în carile învălesc trupurile morţilor.
Salamandra  (el.) Un fel de jiganie, pentru carea băsnuiesc poeticii că lăcuieşte în foc.
Sam  (arăp.) Un fel de vânt otrăvit, carile, lovind pe om, îndată să face cenuşă şi hainele-i putredzesc.
Samsun  (arăp.) Coteiu mare şi foarte vârtos, carile pe urs biruieşte.
Senator  (lăt.) Sfetnic, boier de sfat, boier mare.
Sentenţie  (lăt.) Sfatul cel mai de pre urmă. Cuvânt carile într-alt chip nu să mai poate muta, ales.
Sicofandie  (el.) Clevetă, clevetuire, trecerea cu cuvântul.
Scandal  (el.) Scandală, bântuire, supărarea, împiedecarea voii.
Schithii  (el.) Tot neamul tătărăsc, tătărâmea.
Schipticesc  (el.) Cuvânt carile pururea supt prepus rămâne; era filosofi schipticii, carii în toate prepus avea.
Schiptr  (el.) Beţişor scurticel, carile obiciuiţi sint împăraţii în mână a-l ţinea.
Solichismos  (el.) Cuvânt carile nu ieste după canoanele gramaticăi.
Stemă  (el.) Coronă, cunună, port împărătesc de cap.
Stihie  (el.) Începătura lucrului de materie unii dzic să fie patru, alţii trii, alţii mai multe, alţii numa una.
Strofi  (el.) Voroavă şuvăită, în multe părţi întorcătoare, şi înşelătură.
Sofisma  (el.) Ştiinţă înşelătoare, ştiinţă minciunoasă în locul a ceii adevărate vândută.
Sfigmos  (el.) Vână moale carea pururea să bate, de pre a căriia clătire aşedzimântul firii să cunoaşte.
Sferă  (el.) Glonţ, chipul din toate părţile rătund, precum ieste pământul, ceriul.
Shizma  (el.) Rumptură, scăderea credinţăi în pravoslavie
Shimate  (el.) Chipuri, feţe, arătările obrazului.
Siloghismos  (el.) Socoteală adevărată, carea la dialectici din trii protase să face.
Simptomatic  (el.) Din tâmplare, din cădere, carile nu din tocmala înainte mărgătoare s-au făcut.
Sinod  (el.) Sobor, adunarea a multe capete, sfatul de obşte.
Simperasma  (el.) Încheierea voroavei, trecerea din necunoştinţă la cunoştinţă.
Simbathia  (el.) Învoinţa firilor; împreună pătimire.
Sinonim  (el.) Tiz, fârtat, a cărora fiinţa neamului alta, iară numele unul.
Simfonie  (el.) Tot un glas, tocmirea la cuvânt, la glas.
Sinhorisis  (el.) Iertare, slobodzenie, darea voii.
Sistatichi  (el.) Aşedzătoare, întăritoare, stăruitoare.
Sistima  (el.) Aşedzătură, stăruitură, stare.
Sirina  (el.) Fată de mare, carile dzic că cu cântecul adoarme pe călători.
Siurmea  (el.) Un fel de piatră vânătă, cu carea văpsăsc genele.
 

  T

 
 
Talant  (el.) Ieste măsura carea trage 6.000 de dramuri. Talantul mare trage 80 de mine, iară mina, 100 dramuri.
Temperament  (lăt.) Aşedzământul, stâmpărarea firii, întregimea sănătăţii.
Tiranie  (el.) Stăpânire asupritoare, vrăjmăşie, silă.
Titul  (el.) Cinstea numelui, nume vestit, tituluş.
Topicesc  (el.) De loc, de moşie, de tară, de pământ.
Traghelaf  (el.) Capră-cerb, adecă, dobitoc carile nu să află.
Tragodic  (el.) Cântec, verş de jele, hăolitură, bocet.
Tractate  (lăt.) Tragere, zbaterea cuvintelor, ales de pace
Trigon  (el.) Chipul, figura în trii colţuri, în trii unghiuri.
Tripos  (el.) Cu trii picioare. Scaun în trii picioare.
Tropuri  (el.) Chipuri, mijloace, lesniri, împodobiri ritoriceşti,
Tropicesc  (el.) Cela ce să ţine cu sau de tropuri.
Tropic  (el.) Să cheamă dunga ceriului din carea soarele să întoarce, veri la suit, veri la coborât, Racul, Capricornul.
 

  F

 
 
Fantazie  (el.) Părere, închipuirea minţii.
Figură  (lăt.) Chip, formă, schizmirea trupului.
Filaftie  (el.) Trufie, dragostea, iubirea sa.
Filoprosopie  (el.) Făţărnicie, căutarea voii pe strâmbătate.
Fizic  (el.) Cela ce ştie ştiinţa firii.
Fiziognomie  (el.) Ştiinţa firii de pre chipul obrazului şi a tot trupului.
Fâşchie  (turc.) Gunoiu, balegă de cal, baligă.
Filohrisos  (el.) Iubitoriu de aur, lacom la avuţie.
 

  Th

 
 
Theatru  (el.) Locul privelii în mijlocul a toată ivala.
Theologhicesc  (el.) Lucru carile cu voroava dumnădzăiască să ţine; cel ce ieste din theologhie.
Theorie  (el.) Privală, ştiinţa, viderea, cuprinderea minţii.
Therapevtis  (el.) Cel ce face după voie; slugă, cel ce aduce altuia odihnă.
Thronul  (el.) Scaun de cinste împărătesc, stăpânesc.
 

  H

 
 
Harmonie  (el.) Cântare dulce, după meşterşug tocmită.
Himera  (el.) Dihanie carea în lume nu să află, ciuda nevădzută, neaudzită, afar din fiinţă.
Hirograf  (el.) Scrisoarea a hirişei mâni, zapis cu mâna lui scris.
Hiromandie  (el.) Vrajea carea pe crăpăturile şi în frânturile mânii să face.
Hersonisos  (el.) Ostrov carile cu dosul să ţine de uscat, cotitură, scruntariu.
Hrismos  (el.) Vrajă, prorocie, descoperirea a tainelor, până a nu fi.
 

  O

 
 
Oxia, varia şi alalte  (el.) Caută pre rândul la gramatică.
Organ  (el.) Cinie, măiestrii, lucruri cu carile să fac alte lucruri.
 

  Ţ

 
 
Ţircumstanţii  (lăt.) Peristases, el. Lucrurile ce stau pre lângă altele.
Ţirulic  (leş.) Vraciu carile tămăduieşte ranele, frânturile.
 

  Oe

 
 
Oeira  (turc.) Un fel de copaciu ca molidvul, cu a căruia surcele săracii în loc de lumânare să slujesc.
 

  Ş

 
 
Şerbet  (arăp.) Băutura de doftorie şi tot ce să bea.
 

  Ia

 
 
Iasimin  (agem.) Un fel de copăcel, să suie ca viţa şi face flori albe cu puţin ghiulghiuli amestecate, prea frumos mirositoare.
 

  Ps

 
 
Psifisi  (el.) A însămna spre cinste, spre suirea stepenii, alegere.
 

  Y

 
 
Ypervoliceşti  (el.) Laude peste putinţa firii, când dzucem: frumos ca soarele, mânios ca focul, înger pemintean.
Ypoghei  (el.) Cei ce lăcuiesc pe faţa pământului dedesupt şi vin talpele noastre la talpele lor.
Ypothetică  (el.) Întrebare supusă, carea dzicem; de va fi aşe, va fi aşe.
Ypohimen  (el.) Lucrul ce dzace supt altul, ca cum ieste materia supt formă, lâna supt văpsală.
Ypohondriac  (el.) Boala carea sminteşte fantazia, slăbiciunea părţilor trupului carile sint pregiur inimă.
Ypothesis  (el.) Supunere, lucrul pre carile altele să sprişinesc. Aşijderea, ypothesis se înţelege arătarea şi materia, carea cele mai de treabă capete supt dânsa strânge. Iar la ritori să înţelege întrebare hotărâtă şi sfârşită, pre lângă carea toate mărginile întrebării să învârtejesc.
 
   

 

Lăsați un comentariu? Mulțumesc!

Traduceri. Corectură. Consultanţă şi cercetare lingvistică. Lecţii de engleză şi de română. Copywriting. Web content