Gata, nu mă voi mai uita cruciș la niciun text agramat scris de un elev. Nu au de unde învăța; nici de la părinți, nici de la profesori. M-a rugat astăzi o amică să lecturez un schimb de emailuri dintre profesora de limba română, dirigintă, și șefa comitetului de părinți. Ea era trecută la Cc deoarece indirect era implicată într-un conflict izbucnit din cauza orgoliilor. Să te ferească Dumnezeu și Maica Precistă! Mi-am notat câteva expresii. Profesoara: “Doamna nu ave-ți dreptate copii sunt învățați de acasă la obrăznicii.” Șefa părinților: Noi ne trimite-m copii la școală să învețe. Nu aveți nici umpic de talent. Amica mea le atrage politicos atenția că nu scriu corect. Profesoara răspunde: “Colega nu vezi că avem probleme importante de rezolvat. De gramatică î-ți arde?” Șefa părinților se coalizează cu ea: “Doamna x chiar așa. E vorba de vitorul copiilor noștrii, veziți de sportul tău.”
Am descoperit textul de mai sus pe Facebook, acum o lună şi ceva (vezi sursa).
Sinceră să fiu, nu am fost prea şocată, pentru că multe mi-au văzut ochii în viaţă, ba de la masteranzi în traductologie, ba de la creatori de cursuri de română ad hoc pe Internet, ba chiar şi de la profesori. Era o vreme când îmi oboseau degetele pe tastatură tot polemizând pe net în legătură cu greşelile de limbă. Uneori mă amuzam, alteori mă revoltam, alteori mă săturam şi-i lăsam pe toţi în plata Domnului – căci, vorba aceea, dacă te pui cu un prost te va coborî la nivelul lui şi te va bate cu experienţa.
Azi purced a căuta explicaţii. Mă rog, explicaţiile le-am găsit de mult, dar m-am gândit să le sistematizez aici şi să le împărtăşesc cu lumea mare.
Impulsul pentru acest demers l-am găsit în perlele profesorilor de limba română de la examenul de titularizare de anul acesta, dintre care citez:
Continue reading Cum poate ajunge un analfabet profesor de română
