Category Archives: Mentalităţi şi limbaj

Lexic, cultură, idiolect. Despre contribuția cărturarilor la îmbogățirea limbii literare 5/5 (2)

The linguistic loan, as many of the fields of human activity and manifestation, is mainly the attribute of scholars when it comes to the enrichment of the language in terms of scientific and cultural terminology.

Împrumutul lingvistic – un procedeu extern de îmbogăţire a limbii – este un fapt obiectiv, mijloc de adaptare la noi realităţi înconjurătoare, consecinţă a bilingvismului, a convieţuirii dintre două popoare, sau a simplei cunoaşteri a unei limbi străine.

Inovaţiile lingvistice apărute prin procedee interne de îmbogăţire a limbii sunt, în genere, rezultatul unui proces lent şi destul de îndelungat; din această cauză, dar şi datorită familiarizării vorbitorilor cu aceste procedee, ele sunt aproape insesizabile la un anumit stadiu de evoluţie a limbii, ieşind în evidenţă numai la o atentă analiză diacronică. Dimpotrivă, împrumuturile, apărând aproape spontan şi fiind străine de natura limbii şi de obişnuinţele lingvistice ale vorbitorilor, sunt uşor sesizabile, iar inovaţiile din acest punct de vedere sunt, de multe ori, dramatice şi spectaculoase.

Continue reading Lexic, cultură, idiolect. Despre contribuția cărturarilor la îmbogățirea limbii literare 5/5 (2)

Dați o notă?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Misoginism şi limbaj 5/5 (1)

Motto: Cine vorbeşte comunicã şi se comunicã. O face pentru alţii şi o face pentru el. În limbaj se elibereazã o stare sufleteascã individualã şi se organizeazã un raport social. (Tudor Vianu)

Mentalităţi şi limbaj

Am avut în şcoală un profesor de fizică ce a sesizat la un moment dat faptul că, pentru a se desemna un grup de persoane alcătuit din oricâte persoane de sex feminin şi o singură persoană de sex masculin, se foloseşte pronumele personal cu forma de masculin plural “ei” şi s-a întrebat: “de ce nu ele? Oare nu este o discriminare?”
Evident, răspunsul la aceste întrebări este, probabil, inutil, ca şi încercarea de a elimina această “discriminare”.

Există însă o mulţime de aspecte lingvistice ce reflectă un misoginism originar, care a dispărut de mult din realitatea socială, dar şi din cea lingvistică, limba populară adaptându-se la anumite realităţi şi impunând mai departe schimbările corespondente în normele limbii, recte în dicţionare sau în alte publicaţii cu caracter normativ. Cu toate acestea însă, acest misoginism iniţial, “extirpat” în general din psihologia poporului, ca şi din limbajul acestuia, persistă încă la niveluri mai înalte ale limbii, cum ar fi limbajul oficial sau cel al mass media.

Continue reading Misoginism şi limbaj 5/5 (1)

Dați o notă?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Şpaga intrinsecă 4/5 (1)

Mentalităţi şi limbaj

Necesitatea şi obligaţia românilor de a plăti cu vârf şi îndesat pentru absolut orice, fie în mod justificat (cum ar fi diverse impozite, în prezent), fie de-a dreptul aberant (de pildă fumăritul, în trecut) au dat naştere unei mentalităţi bine înrădăcinate şi puse la punct în psihologia populară.
Obiceiul şpăgii, blestemul etern al acesteia, ce ne urmăreşte ca popor, are rădăcini în negura vremurilor.

Din vremea ocupaţiei romane dispunem de extrem de puţine izvoare în afară de cele lingvistice. Acestea ne indică faptul că, la începuturile lui, poporul român nu era apăsat de povara birurilor şi de obligaţia şpăgii atât de mult cum a fost, de pildă, în vremea domniilor fanariote.
În acest sens stă mărturie cuvântul “tribut” – singurul cuvânt mai vechi de origine latină (deşi se pare – conform dicţionarelor – că a intrat mai târziu în română, pe filieră franceză) din mulţimea numeroasă a cuvintelor de desemnează o obligaţie în bani către stăpânire. Cât despre obiceiul şpăgii, se pare că acesta Continue reading Şpaga intrinsecă 4/5 (1)

Dați o notă?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Tragerea de şireturi 5/5 (3)

Mentalităţi şi limbaj

Auzul îmi este adeseori “zgâriat” de unele forme de adresare pe care le aud pe la televizor, de lipsa de respect pe care unele modalităţi de a vorbi despre alţii / cu alţii le implică. Astfel, uneori, diverşi realizatori de emisiuni, “se trag de şireturi” cu personalităţi marcante, cu persoane în vârstă, în fine, cu persoane cu care / despre care ar trebui să vorbească mai politicos, respectând atât tradiţia poporului român, cât şi limba română, care pune la dispoziţie mijloace de exprimare a politeţii atât de bogate.

Spre deosebire de alte limbi, limba română distinge trei grade de politeţe: familiaritate (tu – pronume personal propriu-zis, cu verb la pers. II sg.), politeţe medie (dumneata –- pronume personal de politeţe, cu verb la pers. II sg.) şi politeţe maximă (dumneavoastr㠖 – pronume personal de politeţe, cu verb la pers. II pl.). Politeţea medie este o trăsătură a limbii române care permite o nuanţare a vorbirii inexistentă în alte limbi şi de care ar trebui să ne folosim atunci când simţim impetuoasa nevoie de a ne “trage de şireturi” cu persoane mai în vârstă, superioare în rang / funcţie etc.

Blondele domnişoare care găzduiesc emisiuni de divertisment pe la TV ar trebui să ţină seama de bunul-simţ popular care impune reverenţa faţă de persoane mai în vârstă / superioare dintr-un punct sau altul de vedere, înainte de a scoate perle de genul “el, Amza”, în loc de “dumnealui, domnul Amza Pelea”, sau chiar “în loc de dânsul, domnul Amza” (întrucât pronumele personal propriu-zis “dânsul” a preluat în limba vorbită – indiferent de ce zic academicienii – rolul de pronume de politeţe medie la persoana a III a singular). Continue reading Tragerea de şireturi 5/5 (3)

Dați o notă?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10