Category Archives: Limba engleză. Capcane, dificultăţi, curiozităţi

Alfabetul fonetic al limbii engleze: ce este şi la ce foloseşte? 5/5 (6)

Necesitatea transcrierii fonetice

Tehnologia ne dă astăzi posibilitatea de a avea acces la pronunţarea cuvintelor dintr-un simplu click sau apăsând un buton de redare. Când învăţăm o limbă străină – mai ales pe cont propriu – posibilitatea de a auzi instantaneu un cuvânt nou întâlnit nu este de neglijat, pentru că până şi limbile fonetice au dificultăţile lor de pronunţare şi excepţii de la regulă.

De exemplu, deşi limba română este o limbă fonetică (se citeşte cum se scrie/se scrie cum se pronunţă), ea poate prezenta o serie de dificultăţi  chiar şi pentru vorbitorii nativi (gândiţi-vă numai de câte ori aţi întâlnit în scris *ideie, *influienţă, *adegvat – sub influenţa diverselor graiuri / idiolecte  – în loc de idee, influenţă, adecvat etc.)

Pentru cei care învaţă româna este încă şi mai greu: după ce învaţă că “se pronunţă cum se scrie”, urmează excepţiile: examen se pronunţă [egzamen], eu – [ieu], el – [iel], oaie – [uaie] etc. La acestea se adaugă foneme  cu care vorbitorii străini nu sunt de regulă familiarizaţi – precum ă sau î, reprezentate prin litere care nu există în alfabetul lor, sau litere “ciudate” care redau diverse sunete: ş, ţ (reprezentate în alte limbi – precum engleza – prin grupuri de litere, de ex. sh,  respectiv ts).

Lucrurile devin, desigur, şi mai complicate în cazul limbilor etimologice, cum e limba engleză, în care forma cuvintelor este mai aproape de forma etimonului  şi mai mult (night – [nait]) sau mai puţin (man – [mæn]) îndepărtate de pronunţarea lor actuală.

Aşadar, pentru a veni în ajutorul vorbitorilor, fie aceştia nativi sau străini, şi pentru că nu am dispus întotdeauna de tehnologia înregistrării audio, necesitatea transcrierii fonetice s-a impus de la sine încă de timpuriu.

Începuturile alfabetului fonetic

Continue reading Alfabetul fonetic al limbii engleze: ce este şi la ce foloseşte? 5/5 (6)

Dați o notă?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Verbele neregulate ale limbii engleze: cum le învăţăm? VIDEO 5/5 (11)

Verbele neregulate constituie unul dintre cele mai dificile aspecte ale învăţării  limbii engleze. Din păcate, nu le putem “fenta”; avem nevoie de ele în cele mai banale conversaţii, mai ales că majoritatea verbelor neregulate fac parte din fondul lexical principal al limbii engleze: to be, to have, to take, to make, to do, to drink, to go, to eat etc.

În limba engleză întâlnim în jur 200 de verbe neregulate, însă cam jumătate dintre acestea sunt suficiente pentru un nivel mediu de cunoaştere a limbii engleze. Restul fie au ca sinonime verbe regulate (ex.: start – sinonim pentru begin), fie au o circulaţie mai restrânsă sau un uz specializat (behold, forecast), ori s-au învechit şi în limba actuală pot fi înlocuite cu alte verbe sau locuţiuni verbale mai uzuale (dress / get dressed pentru clothe); în fine, o parte din ele au forme învechite de trecut sau de participiu trecut, care au dispărut din limba comună contemporană (durst – trecutul de la dare) – unele tind să devină regulate, altele au devenit deja, cel puţin într-o variantă geografică a limbii engleze.

Am ajuns astfel la diferenţele dintre engleza britanică (British English, notată mai departe cu B.E.) şi cea americană (American English, notată mai departe cu A.E.). Din punctul de vedere al verbelor neregulate, întâlnim câteva (mici) diferenţe între aceste două variante ale limbii engleze:

Continue reading Verbele neregulate ale limbii engleze: cum le învăţăm? VIDEO 5/5 (11)

Dați o notă?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10