Românul şi Patronul lui 5/5 (3)
5/53

Saint Andrew is the patron saint of Romanians, who celebrate his day on the 30th of November, when miraculous things happen at night. 

sfantul Andrei-cammely.wordpress.com
Foto: cammely.wordpress.com

Nu, nu este vorba de patronul la care munceşte tot românul de dimineaţa până seara, istovindu-se pentru mijloacele de trai de pe o zi pe alta. Este vorba despre patronul nostru spiritual: Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, cel despre care se va vorbi în clişee pe la toate posturile de televiziune.

Despre Noaptea Sfântului Andrei există în popor superstiţii din cele mai variate; în această noapte se practică cele mai diverse ritualuri, de la cele de prevestire a viitorului (cum va fi iarna, cum va fi Noul An, cine va fi ursitul fetelor de măritat) până la cele de protecţie (împotriva strigoilor, a lupilor, a bolilor) sau farmecele de dragoste. Este o noapte în care hotarele dintre lumea văzută şi cea nevăzută dispar, beneficul se poate intersecta cu maleficul, este Noaptea Lupilor şi Noaptea Strigoilor, noaptea în care strămoşii ies din morminte. Usturoiul este la loc de cinste, atât pentru protecţie, cât şi pentru farmecele de dragoste. Grâul este folosit pentru a descifra viitorul: pus sub perna fetei de măritat, o va ajuta să-şi vadă ursitul; pus la încolţit, va arăta măsura recoltei viitoare şi / sau norocul omului în anul ce urmează.

Tradiţiile sunt extrem de vechi, multe dintre ele precreştine, şi se pot face comparaţii, apropieri, paralele şi legături cu alte tradiţii europene străvechi. Una dintre particularităţile (şi farmecul, aş spune) creştinismului românesc este aceea că şi-a integrat, în mod firesc, tradiţiile şi obiceiurile pre-existente, a căror origine se pierde în negura timpului. Pe de altă parte, Biserica românească este o Biserică Apostolică, adică aici a fost propovăduit creştinismul de către unul dintre apostolii Lui Christos, şi nu oricare, căci au fost mulţi, ci însuşi Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat.

Dincolo de grâul pus la încolţit, dincolo de alte şi alte obiceiuri care se mai practică încă în zonele rurale ale României, semnificaţia creştină a acestei zile este profundă. Sfântul Andrei avut pe pământ o soartă similară cu cea a Mântuitorului: a făcut în viaţă multe minuni, a vindecat boli, a înviat un om şi a pierit pe cruce, asemenea Învăţătorului său. Mai mult, după caznele de moarte pe care le-a îndurat de la necredincioşii din oraşul Sinopi, care l-au aruncat într-o groapă de gunoi din afara oraşului, crezând că a murit, Iisus Christos i s-a arătat, l-a vindecat, apoi S-a ridicat la cer, nu înainte de a-l îndemna pe Sfântul Apostol să-şi continue misiunea…

Poate că, din când în când, mass media ar trebui să pună accent şi pe aceste aspecte din viaţa acestui sfânt, să treacă peste inerţia de a menţiona în treacăt că a propovăduit pe pământul românesc, punând apoi accentul pe diversele tradiţii ancestrale (păgâne) legate de această zi. Bune şi frumoase aceste tradiţii, ne asigură o legătură cu trecutul, cu strămoşii noştri, să ne mândrim cu ele, că puţini le mai au! Cu toate acestea, tendinţa de laicizare a sărbătorilor religioase este parcă prea acută… Sfântul Andrei este sărbătorit pentru că a propovăduit creştinismul, nu pentru că este, printre altele, patronul lupilor, pe care îi adună în această noapte spre a le împărţi hrana pentru iarnă…

(Articol preluat de pe AntiTot)

Dați o notă?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Lăsați un comentariu? Mulțumesc!