Un gen, două genuri, două gene… .

DOOM-ul şi genul (2)

Problema genului în limba română este o problemă complicată. Sau cel puţin aşa pare, dacă ne orientăm după noul DOOM (ediţia 2005).

Despre “pole-position”

În acest dicţionar care reglementează limba română literară găsim la litera P un neologism preluat din limba engleză: “pole-position”. Să lăsăm deocamdată deoparte discuţiile privitoare la oportunitatea acceptării acestuia în limba română. El aparţine, probabil, categoriei de neologisme necesare, dată fiind folosirea lui la scară internaţională. Ciudăţenia cea mare nu constă atât în introducerea lui în limba română, cât în modul în care acest substantiv a fost introdus. Dar iată întâi cum apare el în DOOM 2:

* pole-position (angl) (pron. polpozişn) s.f.

Prin urmare, este un substantiv de gen feminin (cel mai probabil pentru că echivalentul românesc al lui “position” este feminin). În aparenţă, nimic anormal, totul este logic şi la locul lui. Dar iată unde intervin dificultatea şi ciudăţenia acestui cuvânt:
Indicaţii suplimentare nu avem. Adică: nu ni se spune cum îl articulăm, cum alcătuim pluralul. Se ştie că articolul hotărât feminin în română este –a. Prin urmare, articulăm acest anglicism “*pole-position (pe modelul casă-casa)?? Iar pluralul, ar fi, prin deducţie “*pole-positione”, cu –e final sonor (conform casă-case) sau, poate, “*pole-positioni” (conform uşă-uşi)?? Sau poate folosim pluralul englezesc în –-s?
Oare nu e mai firesc pentru limba română ca forma articulată să fie “pole-positionul”, iar pluralul să fie “pole-positionuri”, deci pole-position să fie tratat ca neutru? Dacă tot l-am adoptat, dacă tot a intrat în limba română, de ce nu a primit acelaşi tratament ca şi alte anglicisme, ca substantiv neutru? Aşa s-a întâmplat, de pildă, cu “coffee-break” (pl. cofee-breakuri) sau “garden-party” (pl. garden-party-uri), indiferent de genul în română al echivalentului cuvântului de bază. De ce aceste din urmă substantive sunt neutre, iar “pole-position”, nu?
Autorii DOOM-ului, dar şi cei ce îi salută apariţia fără a-l studia măcar superficial, susţin că această lucrare “sporeşte consecvenţa aplicării unor reguli” şi că simplifică punerea în practică a altora (sic!).
Ce fel de reguli se aplică în cazul acestor anglicisme, dintre care unele sunt tratate în română ca neutre, iar altele ca feminine? Şi, mai ales, în ce constă consecvenţa aplicării acestor reguli?
Desigur, faptul că nu se dau indicaţii de plural sau de articulare poate însemna fie că acestea nu pun probleme deosebite (pentru “pole-position” nu e cazul, desigur), fie că substantivul respectiv nu se foloseşte articulat sau la plural. Fără îndoială, însă, că se pot ivi contexte în care aceste forme să fie necesare. De pildă, cum traducem în română un enunţ cum ar fi următorul: “”H1ghlander won the pole position through some mix of driving skill, peak speed and elapsed time during qualifiers”” (www.readteamracing.org)? Este destul de clar c㠓pole-position” ar trebui să apară şi în română articulat. Sau: “”25 Pole Positions Set For 2006 SCCA National Championship Runoffs TOPEKA, Kan”” (www.theautochannel.com). Aici este destul de clar c㠓pole-position” ar trebui să apară şi în română la plural. Însă cum alcătuim acest plural? Ce reguli putem aplica cu consecvenţă în aceste cazuri?

Despre adjectivele… “neutre”

Ciudăţenii legate de gen se mai găsesc destule în noul DOOM.
Să luăm, de pildă, încercarea de a repara o eroare a vechiului DOOM care, contrar normelor gramaticale, califica drept neutre o serie de adjective ce însoţesc numai substantive neutre, cum ar fi “alcalino-pământos” (care se combină, pare-se, numai cu substantivul neutru “metal”). Or, normele gramaticale spun clar că adjectivul se acordă în gen cu substantivul determinat. În dicţionar, prin urmare, trebuie să figureze adjectivul cu formele sale de masculin şi feminin, singular şi plural, genul acestuia fiind determinat de context, în funcţie de substantivul pe care îl determină. De exemplu, adjectivul “frumos” figurează în DOOM 2 ca adjectiv cu următoarele forme: masculin “frumos”, plural “frumoşi”; feminin “frumoasă”, plural “frumoase”. În context, acest adjectiv poate fi şi neutru (“dulapuri frumoase”, “birouri frumoase” etc.). Prin urmare, un dicţionar nu poate impune calificarea obligatorie a unui adjectiv numai ca masculin, feminin sau neutru.
DOOM-ul cel nou “repară”, deci, eroarea celui vechi şi iată cum prezintă adjectivul “alcalino-pământos” :
alcalino-pământos (metal ~) adj. m; pl. f. alcalino-pământoase
Ce deducem de aici? C㠓alcalino-pământos” este un adjectiv masculin, cu plural feminin? Oare gramatica limbii române acceptă o astfel de situaţie? Cu ce s-a reparat eroarea vechiului DOOM? Şi, mai ales, oare acest adjectiv şi altele de acest tip se combină NUMAI cu substantive neutre, cum ar fi “metal” sau, poate, “element”? Oare el nu poate fi întâlnit niciodată, absolut niciodată, în contexte în care să determine, de exemplu, un substantiv feminin? Ei bine, astfel de situaţii pot fi întâlnite. Şi chiar la nivel mare, mare de tot. Şi anume chiar pe site-ul Asociaţiei de Standardizare din România, www.asro.ro. Iată ce găsim aici: “”Produse de baza de sticla silico alcalino pamântoasa“. Sau: “”Geam de securitate de sticla silico-alcalino-pamântoasa securizat termic””. Pe un alt site, cel al Asociaţiei Române pentru tehnică de securitate, www.arts.org.ro, găsim “”Sticlă pentru construcţii. Produse de bază de sticlă silico alcalino pământoasă“” (în secţiunea de legislaţie – Ordinul nr. 729 din 05/05/2006). Substantivul determinat este aici “sticl㔠(feminin). Sau, apelând la persoane competente în domeniul chimiei, vom afla cu surpriză că putem combina acest adjectiv şi cu alte substantive feminine. De pildă, iată ce găsim în cursul “Umiditatea în elementele de zidărie” (ce poate fi descărcat de pe site-ul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, http://www.utcluj.ro/): “”Alte fenome tipice de degradare chimica sunt eflorescentele. Ele apar ca pete albicioase, curate sau amorfe, de natura alcalino-pamantoasa“.” Substantivul determinat este deci “natur㔠(feminin)….
Calificarea acestui adjectiv ca fiind masculin (dar cu formă de plural feminină, deci, în fapt, tot neutru) este la fel de aberantă ca şi calificarea lui drept neutru. Este un fel de mişcare “din lac în puţ”, care nu lămureşte nimic şi sfidează gramatica limbii române. În limba română, adjectivul preia genul substantivului determinat, iar datoria unui dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic este de a da formele de masculin, feminin, singular şi plural al adjectivului respectiv. Atât.

Despre genul unor substantive compuse

Dar să mergem mai departe, urmărind alte reguli impuse de noul DOOM.
În genere, substantivele compuse adoptă genul cuvântului de bază. Această regulă este destul de clară şi este urmată în cazul când respectivul substantiv compus este de genul masculin sau feminin. De pildă: Calea-Laptelui, coada-şoricelului, traista-ciobanului sunt substantive feminine (după cuvântul de bază, feminin: calea, coada, traista) iar ochii-păsăruicii sau bou-de-apă sunt masculine (după cuvântul de bază, masculin: ochi, bou). Cât priveşte, însă, substantivele compuse al căror cuvânt de bază este neutru, situaţia se complică din nou: DOOM-ul cel nou formulează, în “Notă asupra ediţiei”, o nouă regulă: “”am considerat formal articulate şi de genul masculin (nu neutru, cum este cuvântul de bază) numele de plante şi de animale compuse de tipul “acul-doamnei (plantă) s.m. art.” Cum se explică această regulă, de ce se aplică numai acestui tip de substantive, de ce a fost ea formulată, conform cărei logici, rămâne un mister, nu găsim lămuriri.
Astfel, de acum înainte, vor fi masculine următoarele substantive compuse ce desemnează plante sau animale, al căror termen de bază este neutru: acul-doamnei (plantă), acul-pământului (plantă), capul-ariciului (plantă), capul-lui-Adam (insectă), cap-de-cocoş (plantă), cap-de-mort (fluture), buricul-apei (plantă), degeţel-roşu (plantă) etc.
Dacă pentru ultimul substantiv enumerat, “degeţel-roşu”, se dă pluralul “degeţei-roşii”, lămurindu-se astfel tratarea lui ca masculin, pentru celelalte nu primim indicaţii pentru plural. Or, pe modelul degeţel-degeţei, oare nu am putea cădea în ispita de a formula plurale cum ar fi: “acii-pământului”, “capii-ariciului”, “buricii-apei” etc.? Faptul că respectivele substantive sunt masculine, nu neutre, cum este cuvântul de bază, nu ne permite să formulăm plurale ca: “acele-doamnei”, “capete-de-cocoş” etc. Iar faptul că, la urma urmei, nu se dă nici o formă de plural ne duce la concluzia că aceste substantive nu au formă de plural, iar contextele în care ar fi necesar pluralul ar trebui evitate, sau, eventual, ar trebui să fie folosită doar forma de singular, indiferent de context. De pildă: “În România trăiesc mulţi capul-lui-Adam” (sic!). Sau: “Am în curte mulţi capul-ariciului” (sic!) etc. Desigur, se poate ocoli elegant o situaţie de acest gen, prin diverse artificii – folosind, de pild㠓mulţi fluturi capul-lui-Adam” sau “multe plante capul-ariciului” etc. Însă problema tratării acestor substantive ca masculine, nu neutre, cum este firesc şi cum au fost tratate până acum, rămâne nerezolvată. Cu atât mai mult cu cât explicaţii pentru această regulă nu ni se dau defel.
Confuzia rezultată este accentuată de faptul că această regulă se aplică NUMAI denumirilor de plante şi de animale. Restul substantivelor compuse al căror cuvânt de bază este neutru rămân neutre: Capul Balaurului (constelaţie), Capul-Verde (stat) etc. De reţinut că sintagma cap-de-bour (timbru) nu este considerată substantiv compus, ea fiind alcătuită din substantiv neutru + prepoziţie + substantiv masculin, deci o îmbinare liberă de cuvinte, cu un oarecare grad de sudură, dar nu suficient pentru transforma sintagma într-un substantiv compus.
În privinţa substantivelor compuse, este de reţinut că o serie de sintagme pe care DOR le considera substantive de sine-stătătoare sunt calificate de DOOM 2 drept locuţiuni substantivale. Este cazul unor sintagme cum ar fi: luare-aminte (după DOR: substantiv feminin, după DOOM 2: locuţiune substantivală feminină), aducere-aminte (DOR: subst. fem., DOOM: loc. subst. fem) ş.a. Sintagma “luare-de-cuvânt” este nou introdusă de DOOM 2 şi nu este nici substantiv, nici locuţiune substantivală, ci doar o îmbinare de cuvinte: subst. fem. + prep. + subst. neutru. Însă tratamentul unor astfel de îmbinări constituie un alt subiect, care, probabil, merită tratat separat.

Concluzii

Concluziile acestei foarte sumare analize privind genul unor substantive ar fi următoarele:
În ciuda faptului că rostul noului Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic este acela de a stabili reguli, de a le aplica cu consecvenţă şi de a simplifica punerea în practică a altora (ceea ce aflăm în capitolul “Notă asupra ediţiei”), descoperim că acest lucru nu se întâmplă mai deloc, cel puţin nu în cazul cuvintelor analizate aici şi, desigur, nici în cazul altor cuvinte. Problema genului în limba română rămâne încă deschisă şi merită o atenţie mai mare şi o abordare exhaustivă, căci tainele regulilor acestui nou dicţionar care reglementează limba română literară rămân, încă, nedezlegate.

Dați o notă?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Lăsați un comentariu? Mulțumesc!