Mal de … praxis 5/5 (1)
5/51

În ultimul timp a început să circule în limba română un cuvânt foarte la modă, care tinde să înlocuiască toate sintagmele sinonime; un cuvânt misterios care se insinuează încet, dar sigur şi tot mai frecvent, în vocabularul de bază al limbii române: “malpraxis“. De unde vine acest cuvânt şi încotro se îndreaptă?

Etimologie

Etimologia lui malpraxis nu pune probleme deosebite. Cuvântul este alcătuit din elementul de compunere savantă – de mult internaţionalizat – mal (< lat. malus – “rău”, adj / lat. male – “rău”, adv.) şi grecescul praxis – “practică” (< prassein – “a face, a înfăptui”). În mare, sensul este deci “practică inadecvată”.
În aparenţă, originea acestui cuvânt este clară ca bună-ziua, dar……

Evoluţia lui praxis. Ocurenţe

Dar acest praxis din componenţa lui malpraxis nu există ca vocabulă de sine stătătoare în vocabularul de bază în nici una din limbile în care apare sintagma în cauză. El a avut o evoluţie proprie, transformându-se în timp. Astfel, verbul grecesc prassein a dat substantivul praxis, din care a apărut adjectivul prakticos. Grecescul prakticos a fost preluat de limba latină, în care a devenit practicus, iar din latină a intrat în italiană (pratica – şi cu sensul de “chirurgie”), în engleză (practice), în spaniolă (practica) în franceză (pratique), de unde l-a preluat şi româna (practică).
Pe de altă parte, totuşi, praxis ca atare există ca un cuvânt internaţionalizat de sine stătător (împrumut vechi din greacă), dar un cuvânt rar, livresc, inactiv în limba comună, care este de cele mai multe ori înlocuit cu echivalentul practică; el este folosit (rar) în mai toate limbile, cu specializare în filosofie (opus lui poiesis), în religie (semnificând practica religioasă) sau în medicină, de unde a fost preluat de altfel pentru crearea sintagmei malpraxis, care a început să “curgă” ulterior în vocabularul de bază al unor limbi contemporane.

În concluzie, praxis nu este un cuvânt activ în limbile contemporane menţionate, deci nu beneficiază de circumstanţele care facilitează combinarea şi transformarea lui, aşa cum se întâmplă în cazul cuvintelor uzuale.

Ocurenţele lui malpraxis

Acest cuvânt apare în mai multe limbi contemporane, în vorbirea curentă: engleză, spaniolă (cu varianta mai frecventă mala praxis) şi… română. Mal este un element de compunere savantă internaţional, praxis nu există în nici una dintre limbile menţionate (cu excepţiile specializate, inactive, amintite mai sus), totuşi, cuvântul malpraxis circulă în aceste limbi, chiar dacă în dicţionare nu apare.

Luând ca referinţă limbile engleză şi română, observăm că pentru limba română, nu-l menţionează nici DEX, nici dexonline, nici rodex (pe CD), nici DLRM, nici dicţionarele medicale online. O unică ocurenţă poate fi găsită într-un dicţionar medical tipărit recent, cu sensul “”tratament greşit””. Pentru engleză, el nu apare nici în Webster, nici în dicţionarele RE-ER ale lui Bantaş, nici în Endex (pe CD), nici în dicţionarele online (nici chiar la secţiunile dedicate domeniului medical, unde a apărut).

O cercetare atentă va evidenţia faptul că malpraxis nu e un cuvânt format firesc într-una din limbile amintite, ci un ciudat hibrid, un cuvânt compus pe cale savantă, ce cunoaşte în ultimul timp o răspândire galopantă.

Despre compunerea savantă

Înainte de a merge mai departe, să menţionăm câteva lucruri despre compunerea savantă.
Compunerea savantă constă în formarea de noi cuvinte cu ajutorul afixoidelor (prefixoide – false prefixe şi sufixoide – false sufixe), adică elemente de compunere provenite în special din greacă şi latină, care la origine sunt cuvinte “pline” – cu înţeles de sine stătător (ex.: lat. aqua > rom. acva-, prefixoid; gr. filos – “iubitor de” > rom. –fil, sufixoid).

Cuvintele obţinute prin compunere savantă se creează prin alipirea falselor afixe la:
cuvinte pline din limba în care se face compunerea (ex.: cuv. rom. plin româno + sufixoid –fil > românofil; lat. multi–  + rom.  naţional > multinaţional etc.)
alte false afixe – în genere provenind din aceeaşi limbă – rezultând astfel aşa-numitele lexemoide (ex. fitofag – din gr. fito– + gr. –fag, multiform – din lat. multi– + lat. –form).

Se cuvine a sesiza un aspect important privind această compunere savantă. Şi anume, faptul că lexemoidele sunt rareori alcătuite din afixoide de origini diferite (gr. + lat. ). Cuvinte ca balneologie (< lat. balneo– + gr. –logie sau acvastat (< lat. aqua + gr. –stat) sunt mai degrabă excepţii. Regula pentru lexemoide ar fi deci combinarea afixoidelor provenind din aceeaşi limbă (gr. + gr. sau lat. + lat).

Mai departe, dacă analizăm ocurenţele lui mal în diverse limbi, vom observa că acest prefixoid intră numai în componenţa cuvintelor de origine latină.

Ocurenţele lui mal

Astfel, cuvintele compuse cu mal urmează traseul latină > franceză > alte limbi. De exemplu: lat. male + lat. dictio > lat. maledictio > fr. malediction, care a dat în engleză malediction şi în română maledicţie / maledicţiune. Acelaşi traseu îl urmează şi alte cuvinte ca: engl. malefic, malformation, malcontent, rom. malefic, malformaţie, malcontent (rar).

Aşadar, prefixoidul de origine latină mal intră numai în alcătuirea cuvintelor ce conţin alte elemente latineşti.

Malpraxis ca anomalie lingvistică

Luând în considerare regula compunerii savante conform căreia se combină între ele afixoide de aceeaşi origine, şi adăugând observaţia că mal se întâlneşte doar în compuse de origine latină, rezultă că un cuvânt ca malpraxis, format dintr-un prefixoid latin şi un “cuvânt plin” grecesc, este o… anomalie lingvistică.
Acceptând că malpraxis este o excepţie de la regula amintită, problema rămâne în continuare. De ce? Pentru că praxis nu apare nici ca vocabulă activă, de sine stătătoare, “cuvânt plin”, în nici una dintre limbile amintite, nici nu este un sufixoid în aceste limbi, deşi se pare că a fost perceput ca atare, probabil şi datorită faptului că afixoidele de origine grecească sunt mult mai numeroase decât cele de origine latină.

Prin urmare, indiferent de perspectivă, malpraxis este o anomalie lingvistică, un cuvânt enigmatic, a cărui formare nu se explică logic.

Evoluţia etimologică firească

Dar care este logica în acest caz? Care este evoluţia etimologică firească?
Luând din nou în considerare ocurenţele lui mal (care apare doar în cuvinte de origine latină), precum şi evoluţia lui praxis (> lat. practicus, de unde a fost preluat de diverse limbi), evoluţia etimologică firească este următoarea:
mal (prefixoid latin internaţionalizat) + cuvântul corespunzător provenit din latinescul practicus : engl. practice / rom. practică /sp. practica, it. pratica. Deci, cuvintele rezultate sunt: malpractice, malpractică, malpractica respectiv malpratica. Prezente sau nu în dicţionare, aceste cuvinte există şi circulă în aceste limbi, cu semnificaţia “practică incompetentă”, “tratament greşit” (med.).

Crearea şi difuzarea lui malpraxis

Cum se explică totuşi coexistenţa acestui misterios malpraxis – cu etimologia lui nefirească – cu alte cuvinte cu evoluţie normală şi cu acelaşi sens? Categoric, acest cuvânt s-a creat pe cale livrescă, probabil cu destul timp în urmă şi a circulat tot pe această cale în medii restrânse, în special în mediul medical. Totuşi, cum s-a creat el şi, mai ales, cum s-a răspândit el în atâtea limbi, inclusiv în vorbirea curentă?

Etimologia sa – aşa paradoxală cum este – e clară. Cuvântul este rezultat prin compunere savantă, cel mai probabil produsă în domeniul medical. Sensul e clar.
Admitem că prezenţa lui în paralel cu sintagmele cu etimologie “normală” se explică prin împrumut – ipoteza cea mai plauzibilă. Dar aici intervine problema cea mai mare legată de acest cuvânt: circumstanţele formării lui sunt confuze. Pe teritoriul cărei limbi s-a format această sintagmă? Cu alte cuvinte, care este limba-mamă şi cum a pătruns acest cuvânt în atâtea limbi? Care a fost prima limbă care l-a preluat?…

Întrucât praxis este “cuvânt plin” grecesc, logica spune că, dacă legile lingvistice interne ar permite combinarea lui cu mal, aceste legi ar acţiona pe teritoriul limbii greceşti. Să admitem, deci, ipoteza formării lui în limba greacă. Cum se explică atunci “revărsarea” lui în alte limbi? Pentru că epoca de glorie a limbii greceşti, când aceasta a influenţat alte limbi, a apus de mult. Or, malpraxis este clar un neologism foarte recent – altfel şi-ar fi găsit de mult locul în dicţionare. Iar limba greacă actuală nu are statutul de limbă de circulaţie internaţională, care să poată influenţa atâtea limbi deodată.

O altă ipoteză ar fi limba spaniolă. Este o ipoteză susţinută de două circumstanţe.
În primul rând, ipoteza formării acestei sintagme pe teritoriul acestei limbi este susţinută statistic. O căutare pe motorul yahoo dă ca rezultat un număr mai mare de pagini web în limba spaniolă ce conţin acest cuvânt (cu varianta sa mala praxis) comparativ cu engleza sau româna, de pildă.
În al doilea rând, tot pe internet, un dicţionar online spaniol-englez-spaniol prezintă sintagma ca făcând parte din limba spaniolă, în vreme ce alte limbi nu şi-au încorporat acest cuvânt în dicţionare – tipărite sau virtuale. Putem deduce de aici că există în această limbă de mai mult timp. Deşi nici spaniola nu are statutul de limbă “puternică” pe plan internaţional, răspândirea sintagmei în cauză poate avea ca premisă numărul mare de vorbitori de spaniolă. Dar şi interferenţele dintre limba spaniolă cu limba engleză, frecvente mai ales pe teritoriul SUA, marele “agent de răspândire” a neologismelor.

În sfârşit, o a treia posibilitate este cea a formării acestei sintagme pe teritoriul limbii… engleze. În aparenţă, această ipoteză este cea mai puţin probabilă. Însă, paradoxal, pe teritoriul limbii engleze malpraxis a avut condiţii de apariţie mai solide decât în celelalte limbi. Este vorba de o aparentă atracţie paronimică: pronunţia engl. malpractice (sens: “practică incompetentă”, “incapacitate”; “acţiune ilegală, faptă delictuoasă” (jur.); “tratament greşit” (med.) este extrem de asemănătoare cu cea a lui malpraxis. Avem de a face cu paronime ce diferă între ele prin două foneme mediane [ct] – [cs]. De ce atracţia paronimică este aparentă? Pentru că atracţia paronimică presupune o confuzie semantică, dar în acest caz aceasta nu apare, pentru că ambele cuvinte sunt folosite cu acelaşi sens.
Pe de altă parte, praxis – atât de rar folosit în alte limbi, încât devine aproape redundant – este prezent în limba engleză cu mai multe sensuri, pe lângă cele specializate, folosite la nivel internaţional, menţionate mai sus: “punerea cunoştinţelor teoretice în practică”, “aplicaţie practică”, “practică stabilită, obicei”, “practică religioasă – în religia ortodoxă răsăriteană”, şi, cel mai important, este prezent în sintagma praxis test (un test standard în SUA pentru profesorii care intră într-un program de pregătire şi pentru profesorii aflaţi la începutul carierei). Acest din urmă aspect este deosebit de important, pentru că îi dă lui praxis statutul de cuvânt activ aparţinând periferiei vocabularului de bază, datorită circulaţiei şi frecvenţei sale.

La baza acestei ipoteze stau, deci – pe lângă existenţa lui praxis, activ ca atare în vocabularul de bază (în sintagma praxis test) – fonetismul similar şi etimonul originar comun – praxis, ca şi sensul iniţial păstrat pentru paronimele malpractice şi malpraxis, care au creat premisele formării celui din urmă pe teritoriul limbii engleze. Iar de aici, malpraxis a avut cale liberă de răspândire în alte limbi, răspândire uneori neaşteptat de mare, ca în cazul limbii române.

Cum stau lucrurile în limba română?

Fie că este un calc după una din sintagmele străine provenite din mal + practicus (probabil un calc după italiană), fie că a urmat evoluţia etimologică normală, cuvântul malpractică există în limba română, chiar dacă nu este de găsit în dicţionare (DEX, DLRM etc.), iar frecvenţa lui a fost semnificativă înainte de apariţia concurentului malpraxis, intrat – cel mai probabil – pe filieră engleză.

Seria lui sinonimică (mai mult sau mai puţin aproximativă) cuprinde: “neglijenţă în serviciu”, “incompetenţă”, “practică incompetentă”, “tratament greşit” (med). Prin urmare sensurile lui “malpractic㔠se suprapun sensurilor lui malpraxis, facilitând astfel împrumutarea acestuia.

Malpraxis a înlocuit în ultima vreme toate sintagmele sinonime din limba română vorbită. La o analiză atentă, acest fenomen apare ca fiind firesc: malpraxis sună mai savant, mai academic decât malpractică, e “la modă” şi – argumentul cel mai puternic, poate – este mai scurt decât sintagmele sinonime amintite. El se impune categoric în detrimentul acestora.

E destul de târziu pentru punerea în discuţie a oportunităţii adoptării lui de către puriştii cu “mal de … praxis”. E adevărat, limba română contemporană a devenit aproape inacceptabil de permeabilă la neologisme în ultima vreme, vorbitorii adoptă tot soiul de cuvinte la modă, de-a valma, fără discernământ.
Totuşi, atâta vreme cât este evitată folosirea inadecvată şi se respectă ortografia corectă – iar malpraxis este un caz fericit din acest punct de vedere (excepţiile de tipul malpraxix sau chiar… mall praxis sunt rare) – se pare că ici-colo, unele “retuşări” lingvistice nu strică, ba chiar sunt necesare. Mentalitatea vorbitorilor este de tipul: “de ce să folosim sintagme lungi, de genul practică incompetentă, când avem la îndemână un cuvânt aşa de frumos şi la modă ca malpraxis? Şi au dreptate. În măsura în care acest cuvânt va fi folosit în mod adecvat, în contexte corespunzătoare, cu sensul lui propriu.

Cu toate acestea, o problemă acută rămâne: graba cu care vorbitorii limbii române “îmbrăţişează” astfel de cuvinte străine. Celelalte limbi menţionate aici mai păstrează o notă de rezervă în folosirea unor împrumuturi; în cazul lui malpraxis, de pildă, ele preferă echivalente corespunzătoare cu etimologie “normală” (malpractice, malpratica, malpractica / mala practica…) sau sintagmele sinonime, corespunzătoare rom. “neglijenţă”, “incompetenţă” etc.
Prin urmare, totuşi, pentru limba română, parcă nici malpractică n-ar fi rău, măcar ca alternativă.…

Referinţe:

RoDEX (CD), Dexonline, DEX 98, Endex (CD), Dicţionar Ro-Englez-Ro (CD), Dicţionar român-englez – Andrei Bantaş , Dicţionar englez – român – Andrei Bantaş, Dicţionar medical 2001, DLRC – V. Breban, The Webster Dictionary, thefreedictionary. com, wikipedia encyclopedia, onlinedictionary.com etc.

_______________________________________________

(Articol apărut prima dată pe agonia.ro)

Dați o notă?

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Lăsați un comentariu? Mulțumesc!